Despre asta e vorba în romanul lui Harper Lee – rasism, în Țara Tuturor Posibilităților. Despre împărțirea lumii în 2 – albi și negrii -, în America anilor ` 30. Buna prietenă a lui Truman Capote, Harper Lee, prezintă acțiunea romanului prin ochii protagonistei sale: o fetiță de numai 10 ani. De la o vârstă fragedă, Scout e pusă față-n față cu două dintre cele mai mari probleme ale societății contemporane: rasismul și discriminarea.
Când am închis cartea, m-am uitat din nou la filmul „American History X”. Dacă nu l-ai văzut, ar trebui. E o palmă puternică ce te aduce la realitate, în momentele în care ai impresia ca tu ești oropsitul sorții sau că mai rău nu există. Există. Și asta ne arată și Harper Lee în romanul premiat cu Pulitzer, în 1960.
Alb
Primele pagini ne aruncă în orașul Maycomb, Alabama, în anii 1935. Automat, primim și vocea naratorului-personaj: Scout Finch, o fetiță care urmează să intre în clasa întâi. Cei mai buni prieteni ai ei sunt chiar membrii familiei: Jem, fratele mai mare, Atticus, tatăl lor, și Calpurnia, femeia care are grijă de casă. Mama au pierdut-o de mici, însă Atticus face tot ce-i stă în putință pentru a le oferi celor doi cea mai bună educație posibilă.
Cu toții sunt albi, cu excepția… ați ghicit: cu excepția Calpurniei. Acest lucru nu e o surpriză pentru sudul Statelor Unite, în anii în care se desfășoară acțiunea. Negrii erau de obicei considerați stâlpi ai muncii de jos. Cu toate acestea, Calpurnia e văzută de Atticus drept parte din familie, lucru care spune multe despre valorile și principiile pe care avocatul orașului vrea să le transmită copiilor săi, precum și oamenilor din jur.
„– [JEM]: Pe lumea asta sînt patru feluri de oameni: oameni obișnuiți, ca noi și ca vecinii noștri, pe urmă oameni cum sînt Cunninghamii din pădure, apoi oameni ca Ewlii de la maidanul de gunoi și, în sfârșit, negrii.
– [SCOUT]: Nu, Jem, eu cred că există un singur fel de oameni: oameni pur și simplu.
– [JEM]: Așa credeam și eu, când eram ca tine, rosti în cele din urmă.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Casa misterioasă
Copilăria lui Jem, Scout și a prietenului care îi vizitează vara, Dill, e bântuită de casa lui Arthur Ridley. Cei trei îl supranumesc „Bau”, înspăimântați și fascinați totodată de vecinul care stă închis în casă de când se știe. Acesta își face apariția în două puncte cheie ale romanului: când casa domnișoarei Maudie ia foc, acoperind-o pe Scout cu o pătură și… la final. 🙂
„[JEM]: Dacă nu există decât un singur fel de oameni, atunci de ce nu se-nțeleg între ei? Dacă-s toți la fel, de ce se disprețuiesc unii pe alții? Scout, eu cred că încep să înțeleg ceva. Cred că încep să înțeleg de ce stă Bau Radley de atâta amar de vreme încuiat în casă. Fiindcă vrea el să stea închis în casă.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Oare chiar asta să fie singura soluție împotriva inegalității? Izolarea?
Dacă nu ai răbdare, romanul lui Harper Lee poate părea o carte pentru copii. Mare parte din acțiune prezintă viețile lui Jem și Scout Finch: mersul la școală, jocurile împreună și interacțiunea cu restul localnicilor din oraș. Tare mult mi-a plăcut remarca naratoarei-personaj, când se întâlnește cu verișorul ei, Francis:
„Conversația cu Francis îmi dădea senzația unei scufundări lente în adâncul oceanului.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
I feel you, girl. Nici n-ai idee peste câți Francis și Francine o să mai dai în lumea asta.
Negru
Ca să înțelegeți unde ne situăm la nivel de mentalitate, în ziarul Maycomb Tribune, există o rubrică intitulată „Colored News”. 🙂
Lucrurile iau o turnură interesantă când Atticus devine avocatul apărării în procesul lui Tom Robinson, care este acuzat că a violat-o pe Mayella Ewell. Cu alte cuvinte, un negru, acuzat de un delict, de către o familie de albi.
„[ATTICUS]: Singurul loc unde omul ar trebui să beneficieze de o judecată dreaptă, indiferent de ce culoare a curcubeului ar fi el, este tribunalul. […] Există în lumea asta a noastră ceva ce-i face pe oameni să-și piardă capul și-i împiedică să fie corecți chiar dacă ar încerca. La tribunalele noastre, cînd e vorba de cuvîntul unui alb contra unui negru, albul cîștigă totdeauna. O fi urît, nu zic, dar asta-i realitatea. ”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Atticus îl apără cu tot sufletul pe Tom, în ciuda urii pe care o atrage asupra sa și familiei sale, din partea consătenilor. Personajul masculin e un model de curaj, și asta încearcă să le transmită și lui Jem și Scout.
„[ATTICUS]: Vezi tu, curajos nu e omul cu pușca-n mână. Să fii curajos înseamnă să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși întreprinzi oricum, și mergi până la capăt, orice-ar fi. Rareori învingi, totuși se întâmplă câteodată.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Din perspectiva copiilor, lucrurile sunt foarte clare, iar procesul e unul simplu. Mayella a pus ochii pe Tom și a încercat să-l atragă pe bărbatul căsătorit în mrejele ei, în repetate rânduri. La un moment dat, vrea să-l aibă cu forța, dar acesta se împotrivește. Tatăl fetei ajunge acasă chiar atunci, timp în care Tom reușește să fugă, iar Mayella se alege cu o bătaie de toată frumusețea din partea părintelui. Cum și-ar fi permis să-l facă de râs, culcându-se cu un negru?! Bob Ewell nu lasă lucrurile așa și îl acuză pe Tom Robinson de viol. Sentința? E suficient să recitiți citatul de mai sus.
Cu toate acestea, procesul strică și imaginea familiei Ewell, toți cei prezenți în sala de judecată dându-și seama de fapt că tânărul e nevinovat. Bob Ewell promite că o să se răzbune pe Atticus, pentru că i-a dezonorat fiica prin pledoariile sale.
„[ATTICUS]: În sinea lui [BOB EWELL] simte probabil că la Maycomb foarte puțini mai cred cu adevărat în urzeala de minciuni pe care au țesut-o el și cu Mayella. Spera să ajungă peste noapte erou, cînd colo, cu toată strădania lui, nu s-a ales decât cu… cu un: „Okay, îți condamnăm negrul, dar tu întoarce-te la groapa ta de gunoi.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Simbolul păsării cântătoare
Totuși, ce e cu titlul? Când Scout și Jem primesc puști cu aer comprimat, Atticus le spune:
„Vezi, împușcă și tu câte gaițe albastre vrei, desigur, dacă le poți nimeri, dar ia seama: e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Mai apoi, domnișoara Maudie le explică celor doi:
„Păsările cântătoare nu fac altceva decât să cânte spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb își pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Și oare nu putem asocia simbolul păsării cântătoare cu destinul nedrept al lui Tom Robinson?
„[SCOUT]: Domnul Underwood socotea pur și simplu că e un păcat să ucizi invalizi, fie că stau, șed sau încearcă să fugă. Compara moartea lui Tom cu masacrarea fără sens a păsărilor cântătoare de către vânători și copii.”
...să ucizi o pasăre cântătoare, harper lee
Gri
Am gândit structura articolului înainte să încep să-l scriu. Știam ce aveam să analizez la „Alb”, știam ce aveam să analizez la „Negru” și, speram ca până la final, să găsesc și ceva de scris la „Gri”; să văd o cale de mijloc.
Deși cartea asta m-a lăsat cu un gust amar, m-a făcut să realizez că mingea e în mâinile generației tinere. Educarea ei, totuși, e în mâinile noastre.
- Scout și Jem au fost cei care s-au răzvrătit când Tom Robinson a fost acuzat pe nedrept. Atticus și restul localnicilor din Maycomb s-au așteptat la asta.
- Tot ei doi au fost și cei care au plâns când Tom Robinson a fost împușcat de 16 ori, încercând să evadeze din închisoare. De parca un glonț n-ar fi fost de ajuns. De parcă toată ura din lume, față de negrii, ar fi fost adunată în arma gardianului. Atticus și restul localnicilor din Maycomb au ajutat cum au putut familia îndurerată, dar… atât și nimic mai mult.
Tot un personaj pe care am ales să-l încadrez în rândul celor care pot face o schimbare, este Bau Ridley. La final, când Bob Ewell îi atacă pe Scout și Jem, acesta joacă un rol cheie. Dacă vrei să-l afli, citește romanul lui Harper Lee. N-o să-ți pară rău. 🙂
English