Rusoaica, Gib I. Mihăescu. Erotism în literatura română interbelică

„Rusoaica” a fost publicată în 1933, după numeroasele încercări ale lui Gib I. Mihăescu să răzbească în peisajul literar din perioada interbelică. Printre romancierii giganți ca Petrescu și Rebreanu, scrierile lui Mihăescu se blocau cumva pe rafturile din spate. Lovinescu, Manolescu și G. Călinescu i-au considerat primele nuvele slabe, iar primul roman – „Brațul Andromedei” (1930) – mediocru. „Rusoaica” a fost totuși aplaudată de Șerban Cioculescu, ce a numit-o „capodopera lui Gib I. Mihăescu; […] o carte europeană, o contribuție care depășește hotarele literaturii noastre”. 

Romanul prezintă goana locotentului Ragaic după un ideal feminin: rusoaica. E despre obsesia și febra din vinele protagonistului.

În continuare vorbim despre acțiune, personaje, tipul de roman și elementele din beletristica universală.

Natura > cultura

Narațiunea e la persoana întâi și se desfășoară pe malul Nistrului, în anii ‘40. Locotentul Ragaiac și un detașament de pază sunt trimiși la granița basarabeană, cu scopul de a prinde fugarii ruși care încearcă să treacă fraudulos granița pe teritoriul românesc.

Deși contextul istoric e extrem de ofertant – vorbim despre perioada de după Revoluția Rusă și dintre cele două Războaie Mondiale, când Basarabia încă făcea parte din România și granița cu URSS era sub subraveghere constantă, Gib I. Mihăescu, nu pune accent pe asta. Focusul e, în totalitate, pe călătoria interioară, erotică și existențială, a lui Ragaiac. 

Chiar dacă înainte să plece pe malul Nistrului, își pregătește valize pline de cărți de filosofie și matematică, dând impresia că bildungsromanul va prezenta dezvoltarea spirituală a protagonistului, nimic mai departe de adevăr. Pornirile intelectuale sunt copleșite de instinctul carnal și căutarea rusoaicei. 

De-a lungul romanului, Ragaiac interacționează direct sau indirect cu mai multe femei – Irinuca, Marusea, Niculina, Valia (prin poveștile lui Iliad) – iar asta nu face decât să exacerbeze râvna la acea rusoaică. Și pe măsură ce o caută mai cu patos, cu atât devine mai real imposibilul.

Inegalitatea sexelor 

Nu cred că am citit roman în care personajul principal să-mi fie mai antipatic. Ragaic e o figură caricaturală și obscenă, iar rusoaica nu e decât un fetiș ghidat de apetitul lui erotic. E rezultatul tuturor neîmplinilor și refulărilor sale ca bărbat.

Am simțit că prin romanul ăsta, Gib I. Mihăescu normalizează dorința sexuală din perspectiva egoismului masculin. Nu o dată a fost evident misoginismul lui Ragaiac:

• Măriuca și țigăncușa Diana există doar pentru satisfacerea nevoilor lui primare
• Niculina îi satisface la început fetișul rusoaicei, pentru ca mai apoi să fie urmată de Marusea (ironic, Marusea e iubita pe care Ragaiac o abandonează fără urmă de remușcare înainte să plece pe malul Nistrului; ba chiar cu o doză de superioritate și mulțumire de sine)
• Valia (personaj in absentia) îi satisface fanteziile imaginare

Toate aceste femei îndeplinesc strict funcții instrumentale, sunt dispensabile și lipsite de psihologie complexă. Ultima idee e susținută puternic la final, când vestea morții Valiei nu îl afectează deloc. Acesta se desprinde cu ușurință, transferându-și proiecția asupra unui alt personaj feminin. Cu asta în minte, G. Călinescu îl aseamănă pe Ragaiac cu Emma Bovary. Mie mi se pare că nu putem compara complexitatea personajului proustian cu simplitatea masculului conturat de Mihăescu. Protagonistul a mai fost considerat de alți critici și un Don Quijote rătăcit în tranşeele primului război mondial, și un Pygmalion de Basarabia. 

Romanul de analiză psihologică vs. romanul fantezist

Deși Călinescu și Lovinescu încadrează „Rusoaica” în rândul romanelor de analiză psihologică, eu nu l-aș pune alături de „Ultima noapte…” a lui Camil Petrescu sau „Ioana” a lui Anton Holban. Da, toate trei prezintă zbuciumul unor protagoniști masculini, care își alimentează irațional trăirile și gândurile. Cu toate astea, romanul lui Gib I. Mihăescu nu abordează aceleași probleme psihologice, filosofice și morale precum capodoperele epocii; nu vedem nici individualismul burghez de la Ștefan Gheorghidiu din „Ultima noapte”, și nici pe cel cultural-elitist al lui Sandu din „Ioana”. Ragaiac e un obsedat erotic, destabilizat psihic și moral, dar departe de el ruminația îndelungată prezentă la personajele intelectuale excepționale –  Ștefan și Sandu. De asemenea, în romanele de analiză, un pilon de bază e cultura, care bate natura. În „Rusoaica”, nici vorbă de asta. Instinctele animalice ale protagonistului sunt singurele care contează.

Astfel, opera lui Gib I. Mihăescu e mai degrabă un „roman fantezist, senzaționalist, chiar de consum” (Nicolae Manolescu) și e pe măsura vremurilor în care a apărut; adică publicul e asigurat că instinctul sexual agresiv-irațional și relațiile inegale dintre sexe sunt ceva… natural. Cu sau fără intenție, romanul prezintă valorile vremurilor interbelice. 

De ce n-aș reciti-o, dar aș recomanda-o

Unii critici au văzut în autorul român influențe rusești. Eu le consider de suprafață. Personajele lui Gib I. Mihăescu nu au complexitatea fraților Karamazov. Sunt mai degrabă unilaterale, cu focus pe drama erotică, dublată de cea a parvenirii.

Pe lângă superficialitatea celor implicați în acțiune, mi-a displăcut și că am simțit de multe ori cum Gib I. Mihăescu e incapabil să țină frâiele narative. Prea patetic, melodramatic și efuziv în prezentarea fluxului intern de gânduri și trăiri ale lui Ragaiac. Lipsa de stil și tehnică m-au făcut de fapt să înțeleg că romanul nu e despre asta; e despre impuls, obsesie și fetiș. 

Eu am citit-o pentru că Ioana Pîrvulescu vorbise tare frumos despre Gib I. Mihăescu în „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”. Îl numise un autor inovator, pe care doamnele epocii l-au citit cu sufletul la gură. Îmi închipui că datorită (*nu din cauza! ) erotismului. Tot de asta, l-a și asemănat cu D. H. Lawrence, care publicase „Amantul doamnei Chatterley” cu 5 ani înainte să apară „Rusoaica”. Eu n-aș reciti-o și aș recomanda-o doar ca să descoperi și o altă fațetă a literaturii interbelice. Sigur, poate îți dă și de gândit; care-i rusoaica ta și pentru câți ai fost tu un astfel de ideal.