Împreună la bine și la rău, Harville Hendrix & Helen LaKelly. Introducere în terapia Imago

În ultimii doi ani, m-am axat destul de mult pe autori și cărți care să mă ajute să-mi înțeleg mai bine emoțiile și mecanismele de apărare. M-au interesat și tehnici prin care să-mi domolesc ieșirile și să-i fac cicea copilului interior. 

Printre cele mai valoroase au fost „Atlasul inimii” și „Curajul de a fi vulnerabil”, ambele ale lui Brené Brown, dar și „Facing codependence” – ceva mai dură, dar foarte utilă – a Piei Mellody. Cum doing the work yourself isn’t enough, am ridicat ochii către celălalt și am trecut și prin „Iubește și fii iubit/ă”; titlu care mi-a părut clișeic inițial și n-aș fi zis că are vreo șansă conținutul, dar am fost plăcut surprinsă de ce a făcut Domnica Petrovai acolo (*reading tip: a se citi pe o plajă-n Creta, în timp ce sorbi dintr-o bulă sau un Mythos). Ultima pe listă a fost „Terapia Imago”, a lui Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt. Despre autorii ăștia și a lor „Împreună la bine și la rău”, vorbim azi. 

Cine sunt Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt și ce înseamnă terapia Imago?

Harville Hendrix e psihoterapeut și e posibil să-ți fie cunoscută cartea lui, „Getting the love you want” („Primește iubirea pe care o dorești”). Helen LaKelly Hunt e soția lui și e o cunoscută activistă pentru drepturile femeilor. Împreună, cei doi au scris mai multe cărți, dar pe lângă titlurile publicate, au creat ceva mai important de atât – terapia Imago, o abordare inovatoare pentru îmbunătățirea relațiilor de cuplu.

Metoda se focusează pe vindecarea rănilor emoționale din copilărie, prin intermediul relațiilor adulte. Potrivit acestei teorii, fiecare dintre noi avem o „imagine” mentală (de aici și numele de „Imago”) a părinților/îngrijitorilor din copilărie, și atunci când ne alegem un partener, căutăm inconștient pe cineva care vine la pachet cu acele trăsături. Cu alte cuvinte, căutăm să recreăm dinamicile din copilărie, în speranța că vom putea vindeca răni de mai demult. 

„Există un tip arhaic de căsnicie. În cadrul acesteia, fiecare dintre parteneri îl împinge pe celălalt spre margine, încercând să ajungă el în centru. Fiecare se așteaptă ca celălalt să acorde atenție cuplului și să-i îndeplinească (și lui) nevoile. Acest gen de mariaj nu funcționează. În prezent, un nou tip de căsnicie se ridică la orizont: Parteneriatul Conjugal. Nu e despre voi… nici despre perechea voastră. Parteneriatul Conjugal semnifică ceva mai complex decât individul în sine. E despre voi susținându-vî unul pe altul să ajungeți la deplină maturitate. Iar vindecarea acelor răni din copilărie pe care le are celălalt reprezintă esența acestui proces.”

Deși la început în România, terapia Imago începe să fie practicată de tot mai mulți specialiști din domeniu. Raluca Anton, Gáspár György și Domnica Petrovai sunt doar câteva dintre numele care promovează și educă publicul privind această abordare terapeutică. 

10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu

În cartea „Împreună la bine și la rău”, Harville și Helen prezintă 10 adevăruri esențiale despre căsnicie, pe care ei le-au aflat de-a lungul zecilor de ani – fie din scânteile pe care le-au provocat ei în propriul cămin, fie din interacțiunile cu alte cupluri, în cabinetul de terapie. Care sunt astea 10 adevăruri?

1. Dragostea romantică e o iluzie
2. Incompatibilitatea e baza căsniciei
3. Conflictul e un progres pe cale să se-ntâmple
4. Când ești prezent pentru celălalt, vindeci trecutul
5. Nu e vorba de CE spui, ci de CUM o spui
6. Negativitatea e un abuz invizibil
7. Negativitatea e o dorință mascată
8. Creierul are o minte a lui
9. Căsnicia e prilej de râs
10. Mariajul e cea mai bună asigurare pentru viață

Sunt 10 capitole foarte ușor de parcurs chiar și pentru cei mai începători într-ale terapiei Imago. Nu există termeni de specialitate, ai foarte multe exemple concrete și… ilustrații. Pe mine aici m-a cam pierdut puțin. Am înțeles că a fost scrisă pe înțelesul tuturor, dar în multe momente aveam senzația că se adresează unui copil de 10 ani care – să sperăm – n-are a întemeia o familie prea curând. 

La finalul fiecărui capitol, ai un exercițiu pe care să-l faci împreună cu partenerul/a și dacă aveai impresia că 200 de pagini sunt totuși puțin cam multe, nu-ți face griji. Ultimele 50 tot exerciții sunt, dar mai pe îndelete. Deci o topești într-o oră-două într-un zbor spre Italia sau pe un Uber dintr-un capăt în altul al Bucureștiului. 

Ba-uri și da-uri

Dacă tot am zis de cartea Domnicăi că n-are cel mai atractiv titlu pentru mine, nici ăsta nu m-a dat pe spate. Am luat-o din bibliotecă mai mult pentru că era scurtă și eu eram într-un reader’s block crunt (nu știu dacă există conceptul ăsta și la cititori, dar dacă se aplică la scriitori, voi generaliza, ti 💅). 

Mai apoi, am luat-o pentru autori… dar am un bai și cu ei. Cartea asta e o mică părticică din „Terapia Imago”, o altă carte de-ale celor doi. Sigur că structura e alta, mult mai simplă, dar ideile sunt aceleași, foarte puțin modificate. Multe dintre exemplele date acolo se repetă și aici. „Păi da, Sabina, dar nu e așa simplu, că există presiuni editoriale bla bla bla”. Eu văd altfel: văd că oamenii ăștia au creat o teorie care are potențial, au scris o carte bună, iar acum încearcă să exploateze fiecare milimetru din ea prin alte cărți, interesul fiind sigur și educarea publicului, dar în mare parte, vorbim despre profit financiar. Imaginați-vă numai câte cărți ar fi putut publica Eliade dacă și-ar fi disecat „Istoria religiilor”.

Revenind la ce mi-a plăcut: 

• Capitolele pe care le-am evidențiat mai sus. Au mers direct la suflețelul meu de Grindină (inside joke pentru cunoscătorii teoriei Imago, dar o să rîzi și tu după ce o să răsfoiești cartea)
• Plus câteva idei:

„Voi și partenerul vostru se prea poate să aveți o mulțime de lucruri în comun, dar noi am descoperit că orice cuplu este incompatibil în două feluri fundamentale: (1) raportat la organizare versus libertate; (2) referitor la gestionarea stresului și a conflictului.”

„Ceea ce am ajuns să înțelegem era că acea fațetă a partenerului care te înnebunește cel mai rău este adesea trăsătura pe care ți-ai dorit în secret cel mai mult să o ai.”

Una peste alta, e o lectură bunicică dacă vrei să înțelegi mai multe despre tine, partener/ă și spațiul creat între voi. La fel și dacă vrei să comunicați altfel, mai bine, fără ochi dați peste cap și vorbe precum „DAR ȘI TU AI [insert bad habit]” sau „ȚI-AM ZIS DE ATÂTEA ORI SĂ NU MAI [insert ceva legat de șosete aruncate]”. Poate fi mai de folos să-ți spui nevoile pe un ton calm, cu emfază pe ce SIMȚI TU, nu prin CRITICĂ la adresa CELUILALT, să înlocuiești negativitatea cu aprecieri (oricât de mici, dar dacă vin și cu o cafea de specialitate sau un sushi, promit că vor fi cu atât mai bine primite!), să rămâi curios/oasă și, nu în ultimul rând, să să rîdeți mult!