Solar, Ian McEwan - Book Vortex

Solar, Ian McEwan. Pierderea de sine, în vremuri emancipate

O carieră – bazată pe un premiu Nobel pe care se așază praful de 20 de ani – și multe încercări eșuate de a salva lumea din calea încălzirii globale. 5 căsnicii ratate, infidelitate și mediocritate. Toate acestea îl definesc pe Michael Beard, în societatea modernă.
0 Shares
0
0
0

Sunt convinsă că dac-aș fi fost mai bună la științele exacte, mi-ar fi plăcut și mai mult cartea asta. Oricum, Ian McEwan m-a cucerit din facultate, cu „Atonement”, iar dacă n-ați citit cartea, sigur țineți minte scena din filmul cu același nume, în care Natalie Portman poartă o rochie verde-smarald, cu spatele gol. Cu imaginea asta vizuală fantastică, măi băieți și fete, vă spun că fix opusul lui Natalie Portman e protagonistul romanului despre care povestim astăzi: Michael Beard.

Răbdare

„Solar” e o carte care poate speria la început.

  • Mai ales dac-o iei de la editura Polirom, unde scrisul e destul de mic și merge dintr-o margine-ntr-alta a foii, astfel încât orice carte de 100 + pagini devine greu de citit la un moment dat.
  • Pe lângă font și aranjare-n pagină, e vorba de stilul lui McEwan. Dacă nu ai răbdare cu descrierea, paragrafele lungi și absența împărțirii pe capitole, o să ai o problemă.
  • Tematica abordată iar e un punct cheie, energie solară și încălzire globală fiind concepte explorate în detaliu de autorul britanic.
  • Mai apoi, e vorba de protagonist. E posibil să-ți provoace o stare de repulsie, de să-ți vină să închizi cartea și ciao, McEwan, să te citească cine-a ști. Problema e că de fapt avem de-a face cu un personaj extrem de complex; cu un personaj… modern. 🙂 După ce termini cartea, o să-ți dai seama că și tu cunoști cel puțin un Michael Beard. Deci, ai răbdare cu „Solar”.

Inspirație

400 de pagini m-am minunat de cât de multe știe McEwan din domeniul fizicii, al chimiei, al științelor ingineriei, și mă gândeam la cât timp a petrecut documentându-se ca să scrie romanul ăsta. La final, am aflat că a avut parte de mult ajutor. Catalizatorul romanului a fost o excursie la Spitsbergen, în anul 2005 – excursie care se regăsește și în prima parte a cărții -, alături de o organizație formată din artiști interesați de încălzirea globală.

Un subiect ce continuă să fie de actualitate a fost transpus în romanul său care, odată publicat în anul 2010, e distins cu premiul Bollinger Everyman Wodehouse.

Evoluție

Solar” are acțiunea împărțită în 3 mari capitole: 2000, 2005 și 2009. Cei 3 ani prezintă momente cheie din viața protagonistului și, totodată, ilustrează evoluția – sau involuția? – sa psihică și fizică. Mici incursiuni în trecut mai apar, fie pentru a aminti de prima soție a protagonistului, fie pentru a contura mariajul părinților săi și impactul acestora în viața lui.

Romanul se deschide cu eșecul căsniciei cu numărul 5 a protagonistului. Maisie, Ruth, Eleanor, Karen, iar acum Patrice, sunt numele celor care s-au dedicat lui Michael Beard, dar care au sfârșit prin a-l părăsi, drept urmare a infidelității sale.

Încă din primele pagini, Ian McEwan conturează portretul unui bărbat care deja nu mai e în floarea vârstei. Cu toate acestea, imaginea pe care o are Michael Beard despre sine e cu mult mai flatantă decât realitatea. Lucrurile acestea sunt fondate și de reușita sa pe plan profesional: un premiu Nobel, obținut cu 20 de ani în urmă. De atunci, încrederea în sine și aroganța sunt fără margini, dar la fel și lenea pentru a se dezvolta și mai mult în această direcție.

Michael Beard se consideră un bărbat cuceritor, care-ar putea avea pe absolut oricine. Fără să se sfiască ori să se ascundă, amantele sfârșesc prin a afla de soții și viceversa. Atât timp cât reușește să le ia cadouri din aeroporturi tuturor, el își consideră îndeplinită misiunea de soț/iubit devotat. Totul se schimbă odată cu Patrice.

Infidelitate

Romanul se deschide cu zbuciumul interior al lui Michael. Odată ce Patrice află că soțul îi e infidel, începe și ea o tortură psihologică. Nu-i scoate ochii pentru aventurile lui, ba dimpotrivă, e mereu aranjată și zâmbitoare, însă nu-i mai permite niciun fel de apropiere fizică. Mai mult decât atât, începe, chiar sub ochii soțului, o relație cu Tarpin, un constructor care le meșterește la casă. Beard e dărâmat. Nu știe cum s-o recâștige. Încearcă să creeze legături cu alte femei, dar în zadar. Se gândește chiar să-l confrunte pe Tarpin, dar nu face asta decât în momentul în care observă că amantul o agresează fizic pe Patrice. Deși e conștient că n-ar avea nicio șansă în cazul unei altercații corp la corp, protagonistul merge acasă la Tarpin, care nu face decât să-i dea și lui un pumn și să-l dea afară. Umilit și resemnat, Michael se întoarce acasă.

Minciună

Din dorința disperată de a-și găsi totuși un rost în viață, se refugiază în muncă. După 20 de ani în care n-a făcut altceva decât să-și repeta unica reușită în cadrul conferințelor, decide că e momentul să se întoarcă la studiu, pentru a crea ceva măreț. În contextul încălzirii globale, găsește de interes energia eoliană. Demarează acțiuni serioase în cadrul unui institut de cercetare, loc în care îl întâlnește pe Tom Aldous.

Tânărul îi propune exploatarea energiei solare, în detrimentul celei eoliene, prezentându-i nenumăratele avantaje. Michael – în schimb – o ține una și bună cu ideea sa, care se dovedește a fi un eșec. De parcă asta n-ar fi fost o lovitură suficient de puternică în orgoliul său, îl găsește pe Tom Aldous în propria casă și află că, de câteva luni de zile, acesta are o aventură cu Patrice. Din greșeală, tânărul se împiedică, se lovește la cap de colțul mesei și moare. Conștient că întregul context l-ar indica pe el vinovat, Michael se folosește de trusa de unelte a lui Tarpin, lăsată în garaj, pentru a-i înscena constructorului „crima cu sânge rece”. Atât protagonistul, cât și Patrice depun mărturie împotriva lui, femeia fiind îndurerată în urma pierderii lui Tom, pe care într-adevăr îl iubea. În cele din urmă, instanța îl declară pe Tarpin vinovat, acuzându-l de omor din culpă. Michael și Patrice divorțează.

Degradare

Portagonistul începe să se vadă așa cum e de fapt: un om pe care frumusețea (dacă o fi fost vreodată) l-a părăsit de mult, iar în locul ei, s-au adunat multe kilograme în plus. De-a lungul romanului, își promite că va începe un stil de viață sănătos, dar fiecare încercare se soldează cu un binge-eating serios.

Degradarea devine și mai evidentă pe plan profesional. După ce proiectul cu energia eoliană eșuează lamentabil, protagonistul își însușește ideile lui Tom Aldous, cu speranța de a soluționa problema încălzirii globale prin intermediul energiei solare. Cu toate acestea, întâmpină multe piedici, atât de natură financiară, cât și de ordin logistic. Instabilitatea emoțională îl face să se angajeze în noi relații concomitente: Darlene și Melissa, cea din urmă oferindu-i și o fiică, în ciuda eforturilor lui de a o face să renunțe la sarcină.

Sfârșit

Finalul e unul care demonstrează că atunci când crezi că mai rău nu se poate, afli că, pentru Michael Beard, se poate. Ajuns la vârsta de 69 de ani, omul de știință e acuzat de plagierea ideilor care stau la baza proiectului panourilor solare, iar toate operațiunile sunt sistate cu o seară înainte de marea lansare. Partenerul de afaceri îl lasă de izbeliște și, în același moment, Darlene și Melissa vor să îl confrunte și să-l forțeze să facă o alegere.

În încheiere, protagonistul simte o puternică presiune în piept. Emoție sau infarct?

…ul lumii

„Aduceau oarecum cu Vechiul Testament asemenea povestiri, plăgi cu puroi și potop cu broaște, fapt care sugera înclinația profundă și constantă a omului, reiterată de-a lungul secolelor, de a crede că trăiește în permanență timpuri apocaliptice, că moartea lui trebuie să aibă o legătură urgentă cu sfârșitul lumii, prin urmare, să capete un sens sau poate doar să fie puțin irelevantă. Sfârșitul lumii nu era niciodată promovat la timpul prezent, ca să i se poată desluși natura de basm, ci pândea tot timpul imediat după colț, iar când nu avea loc, apărea un nou anunț, o nouă dată, în curând, la care să aibă loc”.

solar, ian mcewan

0 Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like
Recenzie Acolo unde cântă racii, Delia Owens

Acolo unde cântă racii, Delia Owens. Licuriciul de la capătul tunelului

Îți e tare ușor să empatizezi cu protagonista. Odată ce ghemul cu povestea Kyei se desface, știi și tu că ai simțit, la un moment dat, teamă, neliniște, neîncredere în forțele proprii. Cu toate astea, pe măsură ce înaintezi în lectură, îți dai seama că mereu vor fi acel „cineva” și acel „undeva” care te vor face să te simți în siguranță.