Romanul-fluviu al lui Márquez conturează o păpușă Matrioska, formată din 7 generații. Deși fiecare unică, realismul magic dizolvă granițele și face ca evoluțiile lor să se influențeze reciproc, creând o istorie a omenirii - de la geneză, la apocalipsă.

Citindu-l pe Llosa, ai impresia că ai de-a face cu o orchestră fără dirijor. Începe ca un roman autonom și plurivoc, ce conturează procesul de formare al creatorului, și sfârșește prin a deveni un roman al creației însăși.

În „Pedro Páramo”, Juan Rulfo recurge la o pluralitate de naratori și oferă posibilitatea fiecăruia să-și dezvăluie interpretările proprii privind evenimentele relatate. Prin urmare, se naște unui haos de experiențe și trăiri, de care cititorul se va folosi, în încercarea sa de a pătrunde tainele unui sat mexican.