Grasă și proastă, Rodica Ojog-Brașoveanu. Prost să fii, noroc să ai

Sau cum să stai cu gura la urechi 250 de pagini. Ce-i drept, cu Rodica Ojog-Brașoveanu, pur și simplu, n-ai cum să dai greș. Și am adăugat un „pur și simplu” ca să evit o cacofonie, deci luați seama la efort. Ideea e că orice carte de-a ei îți face ziua mai bună, oricât de rău te-ai simți și oricâte probleme ai avea. Spun asta după ce am topit ciclul Melaniei Lupu și seria de romane polițiste cu Minerva.

După drama din „Spuma zilelor” a lui Boris Vian, am simțit să schimb puțin registrul. Și n-am făcut rău deloc. „Grasă și proastă” e scrisă într-un stil delicios, dar fiindcă vorbim despre Rodica, nici nu mă așteptam la altceva. N-am reușit s-o găsesc în format fizic pe nicăieri, așa că am descărcat-o pe Kindle. 16 capitole, 16 povești diferite (în aparență), fel și fel de tipologii de personaje, mentalități din toate regiunile țării, destine și deznodăminte fericite, sau mai puțin fericite. Să analizăm la ce se referă de fapt zicala „Prost să fii, noroc să ai” și cum e ilustrată în cartea Rodicăi Ojog-Brașoveanu.

Rezumat și personaje: 16 capitole – 16 istorisiri

Cartea asta e făcută pentru oamenii care spun că n-au timp de citit, pentru cei care spun că pierd firul acțiunii dacă nu citesc o carte cap-coadă în câteva zile. Spun asta pentru că fiecare capitol din cele 16 capitole vine cu o poveste de viață diferită. Una mai bună ca alta. Una cu o morală mai bună decât alta. Și de abia aștepți să vezi cum te provoacă și cu ce te mai surprind următorii protagoniști.

1. Recunoștință

Cartea asta reușește să-ți schimbe starea încă de la primul paragraf:

„Era urâtă și săracă, în schimb – leneșă și ghinionistă. De asta nu se îndoia nimeni, dar să le iau pe rând.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Cu atâtea „calități”, ești și curios s-o cunoști pe ființa asta. Prima poveste o are drept protagonistă pe Daniela Zega, care reușește să se facă remarcată prin faptul că „avea o urâțenie particulară, care izbea […], era imposibil să treacă neobservată”. Nici la capitolul carte nu era strălucită, chinuindu-se la Facultatea de Filologie din București timp de 10 ani. Dragostea vieții ei, Dorin, nu îi împărtășește sentimentele dar, în urma unei lungi relații de prietenie, e dispus totuși să se însoare cu ea. Odată ce îi e aprobată viza de Canada, tânărul își urmează visul și cariera în medicină, părăsind-o pe Daniela. Suferindă și nereușind nici să absolve facultatea, fiind picată la ultimul examen, se refugiază la Constanța, unde îl cunoaște pe avocatul Jules, viitorul ei soț. Daniela se stabilește în Franța și ajunge mult mai bine decât toate colegele care și-au tocit coatele pe băncile facultății. Regulat, protagonista revine în România, pentru a-și ajuta familia, dar și pentru a-și etala – bineînțeles – noile ținute.

Titlul se referă la recunoștința pe care Daniela i-o poarta profesorului care a picat-o la ultimul examen din facultate. Dacă acesta ar fi trecut-o, ea n-ar mai fi ajuns la Constanța pentru a-și reveni din decepția suferită, și nu l-ar mai fi cunoscut pe Jules. Practic, „Prost să fii, noroc să ai”.

2. Discul

O puternică poveste de dragoste. Coca și Mirel sunt legați mai mult de 37 de ani prin muzica lui Gherase Dendrino, pe care dansează la prima lor întâlnire. Discul – regăsit și în titlu – e catalizatorul iubirii dintre cei doi, dar și simbolul finalului inevitabil.

„Începuseră să râdă amândoi și Coca încercase o senzație unică, aceea de a-l fi cunoscut de când lumea. Din primele cinci minute.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Timp de 7 ani, relația lor e pusă la grea încercare de familia lui Mirel, care se simte responsabil pentru destinul mamei și surorilor sale. Mama e cea care se opune cu desăvârșire căsătoriei dintre cei doi, până în punctul în care Coca renunță și se căsătorește cu avocatul Andrei.

„Din constatări personale și statistici, dacă o relație amoroasă nu se concretizează într-un an și jumătate, cel mult doi din clipa în care partenerii știu cum le stă în același pat și fără pijamale, anevoie se mai ajunge la primărie.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

După 30 de ani de căsnicie, soțul știe că mereu a existat altcineva mai presus de el în inima protagonistei. Când află că trebuie să plece într-o delegație în Franța, Coca îl roagă să-i înmâneze un disc „unui vechi prieten”, însă discul nu mai ajunge la destinatar. Andrei își dă seama de însemnătatea muzicii lui Gherase Dendrino pentru cei doi care se iubesc și acum, și sparge în bucăți discul destinat lui Mirel.

3. Un om simplu

Gheorghe e tipologia omului simplu, de la sat. Sincer, modest, muncitor și sufletist, face greșeala de a se îndrăgosti de Maricica Tănase, o fată de familie bună, cu zece clase, ale cărei așteptări de la viață sunt până la cer și înapoi. Se visează căsătorită cu Radu, un medic veterinar, plecat mai mereu din țară. În tot acest timp, Maricica joacă la două capete. Îl face pe Gheorghe să se îndrăgostească de ea și îl rănește îngrozitor spunându-i că, de fapt, el nu este de nasul ei, iar ea e promisă altuia. Marcica i se dăruiește lui Radu și sfârșește însărcinată, dar și părăsită.

După trei ani de zile, Gheorghe și Maricica se reîntâlnesc. Ea – mamă singură, cu un copil de trei ani pe nume Ionuț, el – șofer la o fabrică din oraș. Ea – umilită și resemnată, el – cu suflet mare, o acceptă înapoi.

4. Al doilea testament

Povestea asta mi-a amintit de ciclul Melania Lupu. Vorbim despre clasica luptă pentru moștenire. Grigore Manta moare, iar nepoții din partea fratelui se întorc din Canada, cu speranța că prind și ei o felie din marele tort. Decedatul, neavând soție sau copii, îi lasă totul Vioricăi Petrescu, femeia care i-a purtat de grijă în ultimii 15 ani. În tot acest timp, nepoții – extrem de iubitori și interesați de viața unchiului lor – nu au dat niciun semn de viață și n-au trimis nici măcar o felicitare – nici de Crăciun, nici de Paști, nici de zi de naștere.

Tudor și Ioana creează un fals, un al doilea testament, pe care îl ascund printre lucrurile mătușii lor, Eleonora, încercând să demonstreze faptul că Grigore Manta le-a lăsat întreaga avere lor. Avocatul Iunian, cel pe care l-au angajat pentru a le susține cauza, își dă seama de șaradă. Aparent, falsificatorul le-a jucat o festă, noul testament fiind scris pe o hârtie de filigran care datează din mai 1998, în timp ce bătrânul a murit în aprilie 1998. Cum să fi scris Grigore Manta un al doilea testament, dacă de mai bine de o lună era pe cealaltă lume…?

5. Grasă și proastă

De abia în capitolul al cincilea ne întâlnim cu titlul cărții în sine. Povestea o are drept protagonistă pe Felicia Dragoman, o femeie la 30 de ani, care trăiește o iubire ca-n filme cu Marius. Magia pare să nu se stingă de 8 ani de zile, fapt care o uimește pe prietena sa, Lili. Aceasta, căsătorită cu Nelu, prezintă un contrast fantastic între cele două cupluri. Dacă Felicia e o femeie cu… forme, nu tare isteață, și destul de urâțică, Lili e dimpotrivă, suplă, distinsă și inteligentă (discutabil). Pe când Felicia și Marius se iubesc la nebunie, pe Lili și Nelu… i-a acaparat rutina și plictiseala.

Cu toate acestea, nici toata istețimea din lume n-o ajută pe Lili să anticipeze ce are să urmeze. Marius e nevoit să plece timp de un an de zile în delegație, iar Felicia, distrusă de durere, e luată în casa prietenilor ei, pentru a nu fi singură. Deși protagonista încearcă s-o ajute pe Lili fiindcă își dă seama că mariajul ei scârțâie, prietena sa e ferm convinsă că n-are ce să învețe de la Felicia, și Nelu o place așa cum este.

Întâmplarea face ca Lili să fie nevoită să aibă grijă de magazinul mamei sale, iar Felicia sfârșește prin a-și petrece foarte mult timp cu Nelu care, de foarte mult timp nu mai simțise căldura unei femei atât de grijulii prin preajmă. Nici el nu și-a dat seama cum s-a întâmplat, cert este că între cei doi, timp de un an de zile, dorul pentru Marius a fost mai puțin arzător, iar răceala lui Lili față de Nelu l-a făcut pe soț și mai indiferent decât era. Odată cu Marius reîntos în țară, lucrurile au revenit pe un făgaș normal. Iubirea Feliciei era la fel de înflăcărată, iar Lili nu și-a dat seama nici până în zi de azi de lucrurile care s-au întâmplat sub nasul ei. O fi fost Felicia „grasă și proastă”, dar… 🙂

6. Să-ți fie drag cu cine înserezi

Prezintă trădarea Măriuței de către prietena sa cea mai bună, Andreea. Totul începe cu povestea din dragoste dintre Măriuța și Cătălin, care se știu de mici copii. Mama ei nu e de acord cu relația celor doi, ea fiind de familie bună, el provenind dintr-o familie cu mult mai modestă. Cătălin e nevoit să plece pe front, cu promisiunea că vor coresponda prin scrisori și, odată ce revine, se căsătoresc. Măriuța primește numai 3 scrisori într-un interval de luni de zile, iar prietena cea mai bună, Andreea, o sfătuiește să îl roage pe Cătălin să-i trimită scrisorile pe adresa ei, bănuind că mama Măriuței e cea care îi ascunde scrisorile pentru a-i împiedica să mai țină legătura.

Zis și făcut. Măriuța își ascultă prietena, dar nu mai primește niciun semn din partea iubitului ei. Timpul trece, Cătălin nu se mai întoarce, iar Măriuța sfârșește prin a se căsători cu Valentin, șeful întreprinderii la care se angajează. Cei doi dau naștere unei fetițe. Ani mai târziu, se întâlnește cu dragul ei Cătălin, care îi spune că a suferit un accident în primele luni pe front, motiv pentru care n-a putut să-i scrie mai des. Când s-a pus pe picioare, Andreea i-a răspuns scrisorilor anunțându-l că Măriuța s-a măritat cu altul. Tot Andreea a fost cea care l-a consolat și i-a fost alături, căsătorindu-se și având împreună o fetiță. Măriuța și Cătălin decid să nu se mai despartă și să lupte pentru iubirea lor, fugind împreună și părăsindu-și familiile.

7. Party la castel

Ghiocel e copilul care n-a fost dorit de nimeni. Fruct al unei iubiri neîmplinite, mama fiind părăsită de cel care i-a promis marea cu sarea, el e vinovat pentru tot ce merge rău în viață. Numele i-a fost dat de bunic care, beat fiind, n-a găsit ceva mai inspirat iar, de la „Ghiocel”, toți sfârșesc prin a-l striga „Puricel”.

Titlul se referă la petrecerea organizată de Anamaria, cea mai frumoasă și cea mai bogată fată de la școală. Fiind îndrăgostit în secret de ea, așteaptă cu înfrigurare invitația. Primește bani de la mama lui pentru a-și lua un rând de haine noi, dar el preferă să îi dea pe toți pe un cadou pentru sărbătorită: frumoasa păpușă Isabella. Păcat că invitația nu mai sosește, iar Ghiocel merge „la castel” pentru a-i oferi totuși păpușa, chiar dacă petrecerea nu s-a mai organizat. Finalul e unul trist: party-ul la castel e în toi, toți colegii fiind acolo, mai puțin el, a cărui prezență n-a fost dorită de la bun început.

8. Romantism

Povestea se deschide cu trei doamne – Lilica, Didina și naratorul-personaj -, care nu mai sunt neapărat la prima tinerețe… și nici la a doua. Dintr-una-ntr-alta, ajung să discute despre cum niciuna nu s-a bucurat de o iubire ca-n filme. Lilica găsește oportun să spună povestea de viață a verișoarei sale, Claudia. Prima sa mare iubire, Raul, și-a pierdut-o pe front, iar cu cea de-a doua – a fost o întreagă aventură. Damian era urmărit de autorități în perioada comunistă, cei doi trăindu-și povestea de dragoste clandestin. În cele din urmă, Damian a fost condamnat la 15 ani de temniță, dar a fost eliberat după 7 ani, pe motiv de bună purtare. Cei doi s-au căsătorit în regim de urgență, dar magia dispăruse. Cei doi s-au despărțit și și-au refăcut viețile cu altcineva.

„Frica, teama de a fi despărțiți, constituise cândva un liant. Acum nu mai exista… Erau doi străini.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

9. Balconul

Știi acele cupluri de bătrâni pe care le vezi întâmplător, pe stradă sau în bus, și ți-ai dori să ajungi și tu ca ei? Mereu la patru ace – deși, cel mai probabil, nu au un șifonier imens acasă -, ea – aranjată cu bun gust, el – galant și atent chiar și după 50 de ani de căsnicie. Așa sunt și protagoniștii din acest capitol: Gelu și Mia Negulescu.

E acel stil aparte, al oamenilor care au trăit vremuri grele, care au știut să se descurce și cu mult, și cu puțin, fără să-și piardă valorile. Care au știut să iubească, să respecte și să educe, la rândul lor, în același spirit. Mia și Gelu nu mai sunt în floarea vârstei și nici nu se mai răsfață la seri dansante, dar asta nu-i împiedică să ia parte, mereu, la petrecerile organizate la restaurantul de la parterul clădirii de vizavi. Într-adevăr, participă din balconul modestei lor garsoniere, da, dar nicidecum să piardă vreun eveniment. El își pune costumul și cravata, ea își pune rochia elegantă – calitatea mâncării și a vinului spumant nici nu mai contează -, și dansează. Totul se năruie când află că „Terasa” se închide. Deodată, corsetul rochiei o sugrumă, Gelu nu mai arată la fel de tânăr, cina devine de nemâncat, vinul, insuportabil de băut. Odată cu închiderea restaurantului, vraja se rupe.

10. O babă originală

Aici am simțit influențele Minervei și Melaniei, din alte cărți de-ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu (în special „Cianură pentru un surâs”, pe care o recomand din suflet). Avem de-a face cu George, nepotul după soț al Amaliei Pavelescu. Alături de Sile Mardare, își pun în plan să o lipsească pe bătrână de un Wertheim. Singura problemă e că Amalia nu a mai ieșit din casă de ani de zile, ba mai mult, George spune că femeia n-ar face asta „nici măcar la proprie înmormântare”. Astfel, le vine ideea de a-i înscena femeii propria moarte, trimițându-i acasă un sicriu și dând în ziar știre cum că Amalia Pavelescu a murit, iar funeraliile au loc pe data X, la ora Y. Protagonista reușește să-și păstreze totuși calmul, apelând la singurul său nepot. În timp ce Amalia și George pleacă la cimitir pentru a lămuri șarada, Sile Mardare pătrunde în apartamentul bătrânei și, cunoscând codul seifului de la nepot, sustrage Wertheimul.

Odată întorși acasă, Amalia își dă seama că ceva nu e în regulă, descoperă lipsul, dar și vinovații. Cum? În timp ce îi dictează lui Sile codul pentru a verifica seiful, îi spune o cifră greșit în mod intenționat. Cu toate acestea, Sile memorând codul corect de la George, nu baga de seamă eroarea, pune cifrul corect, iar cutia de valori se deschide. Umiliți și resemnați, cei doi returnează bunul furat și își promit că n-o vor mai subestima niciodată pe mătușa Pavelescu.

11. Cadou de Crăciun

Se spune că mereu unul iubește mai mult decât celălalt. În povestea de față, Ramona e cea care se dedică trup și suflet căsniciei cu Cristian. El – contabil, ea – traducătoare, cei doi duc un trai modest, în ciuda averii moștenite de Ramona. El o preferă o femeie simplă, modestă, fără machiaje sau bijuterii, și în ciuda dorințelor ei, îi induce ideea că „a avea un copil e un lux” pe care nu și-l permit.

Crăciunul se întâmplă să fie odată cu aniversarea lui Cristian de 35 de ani. Drept cadou, Ramona își amanetează brățara, o bijuterie primită cadou de la mama sa, cu o puternică valoare sentimentală. Motivul? Să îi ia soțului de ziua lui un calculator. În febra pregătirilor de sărbători, Ramona uită să mai treacă pe la amanet să-și recupereze brățara. Află că aceasta a fost vândută cu două zile înainte, unui domn pe nume Cristian. Protagonista e în culmea fericirii, crezând că mult iubitul ei soț, pentru care a făcut atâtea sacrificii, a găsit biletul de la amanet în poșeta ei, și a mers să-i recupereze bijuteria.

În seara de Crăciun, Ramona își vede brățara la mâna prietenei sale cele mai bune, Carmen.

12. Poveste de dragoste

„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt mai policrome.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Capitolul se aseamănă cu cel care marchează și titlul – „Grasă și proastă”. Și aici avem de-a face cu două cupluri și o trădare. Antoaneta e căsătorită cu avocatul Anton Macarie timp de 17 ani, după care e părăsită în detrimentul celei mai bune prietene, Luiza; prietenă care, e la rândul ei implicată într-un mariaj cu Iosif Ghibu. Anton se mută împreună cu Luiza și Iosif. Aici întâlnim acea tipologie a soțului care e dispus să accepte orice, inclusiv infidelitatea.

„Luiza era o femeie imposibilă. Grasă, proastă, arogantă, își petrecea cea mai mare parte a zilei (nu profesa) în capoate străvezii […] întruchipa prototipul de madamă de bordel de categoria a doua.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Explicația? Antoaneta Macarie crede că la mijloc sunt farmece și vrăji. Anton suferă un infarct și, pe patul de moarte, o cere pe Antoaneta. Aceasta trece peste cuvântul noului ei soț, Sandu Dinulescu, și merge să-i fie alături până în ultima clipă. La spital, nici urmă de Luiza.

13. Undeva, într-o gară

Reapare Daniela Zega, protagonista primului capitol, „Recunoștință”. Într-una dintre călătoriile sale din Lyon spre România pentru a-și revedea părinții, Daniela întâlnește un domn pe nume Albert Kohl, a cărui poveste de viață e puțin spus „interesantă”. Acesta îi mărturisește că e bijutier, originar din Olanda și recent, și-a deschis o un butic la Sibiu. Acolo, crede el, și-a descoperit sosia dintr-o altă viață.

În cimitir, descoperă o piatră mortuară a unui „Albert Kohl”, care a decedat fix în ziua în care el s-a născut. Interesându-se de istoricul decedatului, observă foarte multe asemănări. Ambii sunt de familie bună, ambii au avut afaceri profitabile, ambii au avut un fiu. La moartea sa, Albert cere să fie înmormântat în același loc. Ani mai târziu, Daniela află de la fiul lui Albert, Alfred, că atunci când și-a îngropat tatăl, sicriul cu antecedentul lui Albert Kohl era gol.

14. Fatalitate

„Mult mai târziu, privind retro, Mugurel avea să conchidă că în relația lor funcționase dur și concret fatalitatea.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Oricât ar lupta pentru povestea lor de dragoste, toate șansele sunt împotriva lui Mugurel Tomulescu și a Danei Mărcuș. Ea, de familie foarte bună, iar el, dintr-o familie cu mult mai modestă, dar… măcar de-ar fi asta singura problemă! Principalul defect al lui Mugurel este punctualitatea… sau, mai bine zis, lipsa acesteia. Oricât de mult ar ține Dana la el, Mugurel sfârșește prin a o dezamăgi de fiecare dată, întârziind mai mereu, din diferite motive: fie îi joacă o festă colegii de cămin și îi dau ceasul înapoi, fie frigul îngheață toate ceasurile din clădire; oricum ar fi, Mugurel întârzie de fiecare dată, mai cu seamă la evenimentele importante.

Cine e de vină?

„Păi ce, […] te pui cu fatalitatea?”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

15. Sosia

Jeni și Lia sunt două prietene ale căror dorință de o viață a fost să se încuscrească. Destinul a făcut ca ambele să aibă fii, dar lupta încă nu e pierdută. Jeni împreună cu Gogu îl au pe Doru, care sfârșește căsătorindu-se cu o olteancă ce îi oferă un fiu, pe nume Bogdan. Lia cu soțul ei au un un singur copil, pe Ștefan care, la rândul său, se căsătorește, iar consoarta lui dă naștere unei fetițe – Doina. Nici Lia, nici Jeni, nu-și au la suflet nurorile.

„Dar cine a văzut soacră să se dea în vânt după nurori și aia care o face e mai mult șmecheră, știe că șoaptele de sub plapumă se aud mai abitir decât orice tânguit de mamă. Atunci la ce să te mai vaiți, dacă nu te ascultă nimeni?”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Jeni și Lia își doresc atât de mult să devină cuscre, încât pun la cale un plan prin care să-și cupleze nepoții. Doina – o tipă timidă, fadă, cu un aer provincial, iar Bogdan – cu gândul de a se căsători numai cu un star de cinema.

„[Lia] Știa ce-i lipsea Doinei. Acel inefabil ceva, care, dincolo și indiferent de geometria feței și a trupului, atrage ca mierea și reține cu lanțuri. Un ceva magic care transformă subiectul în vedetă, viața împărțind femeile în două categorii: norocoasele cu câte zece trubaduri la picioare, neștiind între care să aleagă, și nefericitele fără nici un suspinător, seara având de optat între televizor și integrame.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Lia apelează la toate șiretlicurile sale pentru a o face pe Doina să arate precum vedeta Melanie Griffith și – în mod surprinzător – reușește. În timpul unei întâlniri aparent spontane, Bogdan o cunoaște pe Doina și sesizează asemănarea dintre ea și Melanie Griffith. Ulterior, tânărul îi mărturisește bunicii sale că, dintre toate vedele de la Hollywood, fix pe Melanie Griffith „n-o suportă organic”.

Bogdan își găsește într-un final crăiasa mult așteptată care, în viziunea lui Jeni e „o cioară botoasă, cu nări suflecate, dințoasă din cale afară, urâtă ca foamea!”. Nepotul o aseamănă cu Woopy Goldberg, spunând că-ți vine s-o mănânci, la cât de frumoasă ce e!

„Jeni închise gura. Auzi, o bomboană! Ce-i drept, îi venea s-o înghită.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

16. Mister

Lili e o doamnă ajunsă la 45 de ani, care decide că e momentul să lupte pentru a-și găsi iubirea vieții sale. După o aventură de 7 ani de zile, cu un bărbat însurat, Lili apelează la anunțurile matrimoniale. Îl întâlnește pe Klaus, un afacerist elvețian. După 3 luni de corespondențe, el vine în România pentru a-și petrece sărbătorile împreună. De Crăciun, cei doi vizitează Bucureștiul, iar de Revelion, au programată o cabană la Sinaia. Ajunși acolo, priveliștea e una decepționantă și sfârșesc prin a se întoarce, pe 30 decembrie, la București. În timp ce Lili îi pregătește o baie fierbinte și o gustare, Klaus coboară până la mașină, împreună cu Max, câinele protagonistei. Nici că se mai întoarce vreunul dintre ei.

Bărbatul pleacă, fără să-i ofere vreo explicație. Lili telefonează prietenilor din Sinaia și află că, într-adevăr, Klaus a ajuns în acea seara înapoi la cabană, iar pe 1 ianuarie, a luat zborul București – Zürich. În zadar încearcă Lili să afle de ce a plecat, dar mai ales, de ce l-a luat cu el pe Max. Totul rămâne un mister.

Intertextualitate

Deși avem de-a face cu 16 povești diferite, există o mulțime de motive și teme care se regăsesc în mai multe capitole, sub diferite forme.

Capitolul al șaselea are drept titlu „Să-ți fie drag cu cine înserezi” și e regăsit în discursul bunicii Măriuței. Dragostea pentru Cătălin e imensă, dar mama ei e cea care se opune. Aceeași idee – conform căreia cel mai important e să-ți iubești partenerul de viață, pentru că toate celelalte probleme se rezolvă – se regăsește și în capitolul al treilea, „Un om simplu”, în care tatăl Maricicăi Tănase încearcă să-și convinge fiica și soția de faptul că banii și frumusețea nu-s totul.

„Că unu-i sârgul și una izbutește omul când muncește pentru cine-i e drag, și alta când stă cu urâta în casă și trage silnic, ca la ocnă.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Se remarcă încă un element de intertextualitate, de această dată între Amalia Pavelescu și Viorica Petrescu, din cel de-al patrulea capitol. Și aici, George și Sile Mardare încearcă să prădeze o bătrâna de bunurile proprii, asemenea lui Tudor și Ioanei, care inventează un al doilea testament.

Asemenea testamentului, și prietenia falsă e un laitmotiv care apare în mai multe povești. La fel ca în cazul istorisirii „Să-ți fie drag cu cine înserezi”, unde Andreea o trădează pe Măriuța, și în capitolul „Cadou de Crăciun”, soțul Ramonei are o aventură de ani de zile cu prietena ei cea mai bună. Și protagonista din „Grasă și proastă”, Felicia Dragoman are o idilă cu Nelu, soțul prietenei sale, Lili; și la fel și Luiza, din „Poveste de dragoste”, care îi face vrăji lui Anton Macarie pentru a i-l fura Antoanetei. Asemenea lui Carmen, și Lili, din capitolul final – „Mister” – are o aventura cu un bărbat însurat.

„[Antoaneta Marcu, discutând cu naratoarea-personaj]: Comitem două greșeli mari, draga mea! În primul rând, când ne închipuim că ne cunoaștem bărbații, a doua – când judecăm conform unor standarde, un soi de axiome moștenite din familie, preluate din filme și cărți de maximă circulație.”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu

Motivul sosiei survine și în capitolul „Undeva, într-o gară”, când Albert Kohl crede că și-a găsit dublura dintr-o existență anterioară, dar și în povestea „Sosia”, în care Doina încearcă să se transforme în starul Melanie Griffith.

„[Antoaneta Marcu]: Nu tu îți alegi când să cadă duminica!”

grasă și proastă, rodica ojog-brașoveanu