Bărbați fără femei, Haruki Murakami. 1 + 1 -1
Dacă înainte îl iubeam pe Murakami, acum îl IUBESC pe Murakami. Unul dintre cele mai frumoase (și dureroase) romane de dragoste pe care le-am citit. Despre luptă, minciună, iubire și mult patos.
Clopotul de sticlă, Sylvia Plath. Sufocarea
Un titlu ca un clinchet, un roman ca un glonț. Despre pierderea sinelui, în cele mai urâte forme.
Interior zero, Lavinia Braniște. Mult gri și multă emoție
„Dacă m-aș pune în genunchi să cer ceva, dacă aș putea să fac asta sincer, să mă pun în genunchi să cer, aș cere atât: să fie ușor.” - Cristina, în „Interior zero”, a Laviniei Braniște
Acolo unde cântă racii, Delia Owens. Licuriciul de la capătul tunelului
Îți e tare ușor să empatizezi cu protagonista. Odată ce ghemul cu povestea Kyei se desface, știi și tu că ai simțit, la un moment dat, teamă, neliniște, neîncredere în forțele proprii. Cu toate astea, pe măsură ce înaintezi în lectură, îți dai seama că mereu vor fi acel „cineva” și acel „undeva” care te vor face să te simți în siguranță.
Grasă și proastă, Rodica Ojog-Brașoveanu. Prost să fii, noroc să ai
Știi meme-ul ăla: „când te întreaba terapeutul dacă ai încercat să-ți rezolvi problemele cu o Margarita”? Ar trebui să încerci mai întâi cu orice carte de-a Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Un deliciu.
Spuma zilelor, Boris Vian. Un roman în care totul e sortit pieirii
Un roman care prevestește postmodernismul. Un roman care, după ce i-am învârtit ultima filă, nu s-a numărat printre preferatele mele. Totuși, în timp ce scriam analiza asta, ceva s-a schimbat.
Despre eroi și morminte, Ernesto Sábato. Conspirația Societății Secrete a Orbilor
Misterul și nebunia protagonistului sunt cele care hrănesc intriga în cel de-al doilea roman din trilogia lui Ernesto Sábato.
Un veac de singurătate, Márquez. Romanul – păpușă Matrioska
Romanul-fluviu al lui Márquez conturează o păpușă Matrioska, formată din 7 generații. Deși fiecare unică, realismul magic dizolvă granițele și face ca evoluțiile lor să se influențeze reciproc, creând o istorie a omenirii - de la geneză, la apocalipsă.
Mătușa Julia și condeierul, Llosa. Un roman care se răzbună pe trecut
Citindu-l pe Llosa, ai impresia că ai de-a face cu o orchestră fără dirijor. Începe ca un roman autonom și plurivoc, ce conturează procesul de formare al creatorului, și sfârșește prin a deveni un roman al creației însăși.
Pedro Páramo, Juan Rulfo. Tema morții în literatura mexicană
În „Pedro Páramo”, Juan Rulfo recurge la o pluralitate de naratori și oferă posibilitatea fiecăruia să-și dezvăluie interpretările proprii privind evenimentele relatate. Prin urmare, se naște unui haos de experiențe și trăiri, de care cititorul se va folosi, în încercarea sa de a pătrunde tainele unui sat mexican.
English