Dacă am avut vreodată o problemă (aviz cunoscătorilor care-ar face gluma cu „numai una???!?!”), a fost că mereu m-am transpus în trecut sau viitor, exact în momentul în care prezentul îmi oferea ceva bun.
Dacă ajungeam spontan într-un loc frumos, mă gândeam „Acum 2 ore, n-aș fi zis că o să fiu aici”. Dacă eram într-o vacanță și-mi era bine, mă gândeam „Într-o săptămână, pe vremea asta, n-o să mai fie la fel”. Dacă petreceam timp cu un membru mai în vârstă din familie, mă gândeam „În câțiva ani, n-o să mă mai pot bucura de asta”.
Dar ce înseamnă „în vârstă”? Și câți sunt „câțiva ani”? David A. Sinclair și Matthew D. LaPlante schimbă paradigma generală vârstă-bătrânețe.
Cuprins
Sneak peek
Prima oară, am văzut asta:
Dacă te-ai întrebat vreodată:
- De ce trebuie să fii într-o goană continuă la 20 de ani, să-ți găsești serviciul perfect și sufletul-pereche?
- De ce trebuie să fii „la casa ta” până la 30 de ani, cu mașină și cățel în curte?
- De ce se spune că ai atins vârsta mijlocie la 40 de ani?
- De ce, la 50 de ani, consideri că ți-ai jucat toate cărțile și de-acum viața e rezultatul alegerilor tale, și lucrurile merg din inerție?
- De ce, la 60 de ani, îți faci deja griji de ce lași cui și, dacă n-ai o moștenire de-mpărțit, deja te lovești de o problemă existențială?
- De ce mulți dintre noi nu ne vedem mai departe de 70, 80, 90 de ani?
… atunci, recomand din suflețel cartea asta. Pentru că niciuna dintre întrebările de mai sus nu are o bază solidă. Pentru că ticăitul ceasului n-ar trebui să ne mai preocupe. Și asta ne demonstrează David Sinclair, cu studii – date, experimente și analize – și ani de muncă în gerontologie.
Ok, you’ve seen the Ted talk, now read the book!
Poți să cauți și alte video-uri pe subiect, dar sunt slabe șanse să fie la fel de bune precum cartea-n sine. Eu n-am rămas doar pe Youtube pentru că am fost curioasă de știința din spate. Și știință am primit. Pentru că Sinclair explorează îmbătrânirea în cele mai mici detalii. Și recunosc că inițial… m-am crucit puțin. ARN, enzime, sirtuine și alte concepte despre care am auzit razant, la filo-engleză (nu te cruci și tu, că la finalul articolului, las un glosar cu ce înseamnă fiecare).
Dar „Lifespan” e mină de aur. Pentru că explică fiecare termen de specialitate pe îndelete, cu exemple și grafice, și Sinclair reia lucrurile ori de câte ori e cazul.
Despre ce e vorba?
Practic, „Lifespan” explorează îmbătrânirea din 3 perspective:
- Trecut – Ce știm deja
- Prezent – Ce descoperim acum
- Viitor – Unde ne îndreptăm
Ce e îmbătrânirea?
Ce știm:
Știm s-o luăm de bună. Știm că îmbătrânirea e un proces natural, și nu o boală, și că asta e „voia sorții” – „fiindcă asta spunem când nu știm să explicăm ceva”.
Ce este de fapt:
Îmbătrânirea e de fapt o pierdere de informații.
„Conform Teoriei Informaționale a Îmbătrânirii, îmbătrânim și devenim predispuși la boli pentru că celule noastre își pierd informațiile legate de tinerețe. ADN-ul stochează digital informațiile, în format solid, în vreme ce epigenomul le depozitează în format analog, fiind astfel predispus introducerii de „zgomot” epigenetic. O metaforă potrivită este un DVD-player din anii 1990. Informația este digitală; cititorul este analog. Îmbătrânirea este asemănătoare cu acumularea zgârieturilor pe disc, astfel încât informațiile nu mai pot fi citite corect. Unde am pus pasta de dinți?” 😁
lifespan, david a. sinclair
Cu alte cuvinte:
Tinerețe -> ADN deteriorat -> instabilitatea genomului -> perturbarea asamblării ADN-ului și a ordonării celulelor (epigenomul) -> pierderea identității celulare -> senescență celulară -> boală -> moarte.
Cele 9 caracteristici ale îmbătrânirii:
- Deteriorarea ADN-ului, care duce la instabilitate genomică;
- Epuizarea celulelor stem;
- Acumularea de celule senescente – „celule zombie” – care inflamează celulele sănătoase;
- Modificarea comunicării intercelulare și producerea de molecule inflamatorii;
- Pierderea mentenanței proteinelor sănătoase (proteostazie);
- Dereglarea detectării nutrienților, provocată de modificările metabolice;
- Modificările epigenomului care determină ce gene sunt activate și ce gene sunt dezactivate;
- Disfuncția mitocondrială;
- Uzura telomerilor – a terminațiilor oromozomiale protectoare.
Specialiștii spun că dacă abordăm una dintre ele, procesul de îmbătrânire poate fi încetinit. Dacă le abordăm pe toate,… poate fi stopat.
Cum să-ți activezi genele de longevitate?
mTOR, AMPK și sirtuinele sunt principalele căi ale longevității. Acestea sunt activate prin: reducerea cantității de calorii sau a celei de aminoacizi din alimentație, și prin efort fizic. Moleculele care modifică aceste căi sunt: rapamicina, metformina, resveratrolul și stimulenții NAD. Acestea protejează organismul, activând mecanismul de supraviețuire.
Ca sfaturi, Sinclair recomandă să:
- Consumi mai multe legume, verdețuri și cereale integrale;
- Consumi mai puțină carne, lactate și zahăr;
„Dietele alcătuite în mare parte din hrană animală se asociază cu o rată ridicată a deceselor provocate de bolile cardiovasculare și cu riscul de cancer.”
lifespan, david a. sinclair
„Nivelul ridicat al zahărului în sânge cauzează 3,8 milioane de decese pe an, […] provocând orbire, insuficiență renală, accidente vascular-cerebrale, răni deschise ale picioarelor și amputări ale membrelor.”
lifespan, david a. sinclair
- Ai un aport caloric mai mic și să ții post intermitent;
Persoanele care fac asta înregistrează „un nivel mai scăzut al hormonului IGF-1 (factorul 1 de creștere tipic insulinei, produs cu precădere de ficat). Mutațiile din IGF-1 și gena receptorului IGF-1 sunt asociate cu rate mai scăzute ale deceselor și îmbolnăvirilor și se găsesc din abundență la femeile ale căror familii trăiesc de obicei peste 100 ani.”
lifespan, david a. sinclair
- Îți menții greutatea corporală sau indicele masei corporale în intervalul optim pentru sănătatea ta;
- Te miști;
„Telomerii celor care fac mai multă mișcare – cel puțin o jumătate de oră de alergare, timp de cinci zile pe săptămână – par cu cel puțin un deceniu mai tineri decât cei ai persoanelor sedentare.”
lifespan, david a. sinclair
- Îți supui corpul la temperaturi scăzute;
„Sirtuinele sunt activate de frig, care, la rândul lor, activează țesutul adipos brun al spatelui și umerilor noștri.”
lifespan, david a. sinclair
- Nu fumezi;
- Nu te stresezi cu lucruri mărunte;
- Eviți recipientele de plastic băgate la cuptorul cu microunde, expunerea excesivă la ultraviolete, razele X și scanările CT.
*El mai ia și:
- 1 gram de NMN în fiecare dimineață, cu 1 gram de resveratrol și 1 gram de meformină.
- O doză zilnică de vitamina D, K2 + 83 mg de aspirină.
Joaca de-a Dumnezeu?
Nicidecum. Nimeni nu se joacă de-a Dumnezeu și nimeni nu încearcă să intervină peste Mama Natură. Noi luptăm cu bolile. De secole. Iar studiile ne arată că îmbătrânirea e exact asta: o boală care poate poate fi tratată.
Nu vom fi noi cei care vom ajunge să trăim 150 de ani – ci generațiile viitoare -, dar noi putem activa genele de longevitate pentru a întârzia cât mai mult îmbătrânirea. Și deși investițiile în domeniul cercetării gerontologice nu sunt substanțiale, studiile avansează.
„Barierele se prăbușesc. Într-o generație viitoare, ni se va părea normal să ne simțim la 60 de ani, ca la 40. Apoi la 70 de ani, ca la 40. Și așa mai departe. Vei arăta mai tânăr, te vei comporta mai tinerește și vei fi mai tânăr – atât fizic, cât și mental.”
lifespan, david a. sinclair
Glosar
ADN – Acid dezoxiribonucleic; Molecula care codifică informația necesară pentru ca o celulă să funcționeze sau un virus să se reproducă.
ARN – Acid ribonucleic; Transcris dintr-un șablon de ADN și folosit pentru a direcționa sinteza proteinelor.
Genă – Un segment de ADN care codifică informații utilizate pentru a alcătui o proteină. Fiecare genă e un set de instrucțiuni pentru fabricarea unei mașinării moleculare aparte, care ajută o funcție celulară, organică sau virală.
Epigenetic – Modificările expresiei genice a unei celule care nu implică modificarea codului ADN. Marcajele epigenetice le indică altor proteine unde și când trebuie citit ADN-ul.
Enzimă – Proteină formată din șiruri de aminoacizi ce se pliază într-o bilă care poate produce reacții chimice care, în mod normal, ar dura mult mai mult sau n-ar avea loc niciodată.
Sirtuine – Enzime care controlează longevitatea. Se găsesc în organisme și au nevoie de NAD+ pentru a funcționa. Ele îndepărtează grupările acetile și acilii din proteine, pentru a le instrui cum să protejeze celulele de adversitate, boli și moarte. În timpul postului sau exercițiului fizic, nivelul sirtuinelor și al NAD+ crește, ceea ce explică de ce aceste activități sunt sănătoase.
Telomer – Capac care protejeaza capătul cromozomului de uzură. Pe măsură ce îmbătrânim, telomerii se uzează până în punctul în care celula atinge limita Hayflick. Acest lucru se întâmplă când celula tratează telomerul ca pe o ruptură ADN, încetând să se mai divizeze și devenind senescentă.
English