Curajul de a fi vulnerabil, Brené Brown - Recenzie Book Vortex

Curajul de a fi vulnerabil, Brené Brown. N-o să plece

Articolul ăsta e prea personal pentru SEO și meta descrieri, so no sneak peek for this one.
0 Shares
0
0
0
  • În copilărie, cea mai mare durere a mea a fost că n-am putut să
  • Timp de 3 ani de zile, m-am confruntat cu o 
  • Acum, mi-e frică să nu

Brené Brown vorbește despre cât de importantă e vulnerabilitatea în crearea unor relații solide. Dacă eu – după ce am citit „Daring greatly” – am reușit să continui ideile de mai sus, atunci cred că da, cartea lui Brené și-a îndeplinit scopul. 

*Notă: Citatele vor fi în engleză. Voi traduce unele concepte, dar o să le las și în original pentru că oricât aș iubi eu limba română, „wholeheartedness” sună fff rău tradus „a trăi din plin”. Revenind…

Destul

  • Deschizi ochii dimineața și te gândești „N-am dormit destul”.
  • Muști dintr-o clătită și spui „Nu e destul de _ ”.
  • Seara, închizi laptopul și zici „N-am lucrat destul”.
  • Faci cumpărături de Crăciun și te gândești „N-am luat destul”.
  • Te uiți în oglindă și spui „Nu arăt destul de _ ”.

Brené Brown face o punte între „niciodată nu e destul” și „e suficient”. E suficient cât ai lucrat azi. E suficient cât te-ai antrenat azi. E suficient.

Dar e greu să înțelegem asta în contextul în care ideea de „never enough” e adânc împământenită în creierele noastre. Mă gândeam la proverbul „nu lăsa pe mâine ce poți face azi”, dar poate azi ești obosit; și poate azi au fost destule. E suficient cât ai făcut azi și, uneori, e în regulă s-o lași pe mâine.

Perfecțiune

Societatea în care am crescut eu a încurajat dintotdeauna perfecțiunea și a râvnit la ea. Părinți, cadre didactice, colegi, prieteni, chiar și parteneri. Scăpările, minusurile erau privite drept un semn de slăbiciune și nu era loc de așa ceva într-o lume în care trebuie să ajungi „cineva”. Și nu e ca și cum Brené Brown descurajează spiritul competitiv sau încurajează procrastinarea (apropo de proverbul de mai sus), ci pur și simplu, include vulnerabilitatea și părțile mai puțin bune ale fiecăruia din noi, într-un tot suficient. Pentru că acel tot nu poate și nu trebuie să fie perfect. Iar opusul perfectului nu e „imperfect”, ci e „suficient”.

„Perfectionism is a defensive move. It’s the belief that if we do things perfectly and look perfect, we can minimize or avoid the pain of blame, judgment and shame. […] It is, at its core, trying to earn approval. Most perfectionists grew up being praised for achievements and performance. […] Perfectionism is correlated with depression, anxiety, addiction, and life paralysis or missed opportunities. The fear of failing, making mistakes, not meeting people’s expectations, and being criticized keeps us outside of the arena where healthy competition and striving unfolds.” 

DARING GREATLY, Brené Brown

Vulnerabilitate

Ca să spargi bula perfecționismului, creată de o societate care mizează pe faptul că niciodată nu e destul, trebuie să înțelegi că ce știi și ce faci contează, dar ce ești contează mai mult. Și ce ești presupune să te descoperi tu pe tine și, mai apoi, să-i lași și pe ceilalți să te vadă, fără să-ți fie frică. Vulnerabilitatea presupune expunere emoțională și asumarea unor riscuri, și față de sine, și față de ceilalți. Vulnerabilitatea înseamnă:

  • Să spui „te iubesc” primul, fără să știi dacă ți se va răspunde la fel.
  • Să vorbești cu ai tăi despre orientarea ta sexuală care „nu e cum a lăsat Dumnezeu”.
  • Să-i spui familiei că nu vrei copii și căsătorie.
  • Să încerci să ai un copil, după o sarcină pierdută.
  • Să aștepți rezultatul biopsiei tale sau al unei persoane dragi.
  • Să fii promovat și să nu știi dacă o să faci față.

Vulnerabilitate e când spui că nu știi sau când spui că ți-e frică. E despre incertitudine, pentru că nu știi cum va reacționa celălalt și nu ai garanția că n-o să fii rănit sau că n-o să plece. Dar „putting yourself out there” e și despre un munte de curaj. 

Încredere 

Și deschiderea asta vine la pachet cu o legătură incredibil de puternică. 

Eu văd angoasele și minusurile personale drept niște goluri care, mărturisite persoanelor potrivite, pot fi acceptate mai ușor. Și zic „acceptate”, nu „umplute”, pentru că e suficient și atât. Să ai curajul să-i spui celuilalt cine ești – cu totul; de unde vii, ce te-a durut în copilărie, ce te macină acum, care sunt impulsurile tale, ce e important pentru tine, care sunt așteptările tale – toate astea întăresc o relație bazată pe încredere. Pentru că, zice Brené Brown, în orice interacțiune, ai două posibilități: să te conectezi („turning toward each other”) sau să te îndepărtezi („turning on each other”). Vulnerabilitatea, emoția, deschiderea conectează. Frica, rușinea, ezitarea îndepărtează

Să ai curajul să-ți comunici nevoile și dorințele, chiar în momentele în care apar, e o dovada de curaj și angajament. La fel cum e și să-l tragi pe celălalt de mânecă atunci când nu-l mai simți prezent.

Trădare

În accepțiunea generală, a-ți trăda partenerul/partenera = a avea contact sexual cu altcineva. 

„The word “betrayal” evokes experiences of cheating, lying, breaking a confidence, failing to defend us to someone who’s gossiping about us, and not choosing us over other people. These behaviors are certainly betrayals, but they’re not the only form of betrayal.” 

DARING GREATLY, Brené Brown

Partea mea preferată de abia aici acum vine. De fapt, a trăda = a nu mai fi prezent. Simplu. Și astfel, trădarea poate apărea în orice relație. Poți să-ți trădezi fiica dacă nu mergi la serbare, deși i-ai promis. Poți să-ți trădezi prietena pentru că stăteai pe Insta când ea îți spune ce o doare. Poți să-ți trădezi mama pentru că n-o mai suni la fel de des. Poți să-ți trădezi soțul pentru că nu te mai interesează ce-ți povestește la cină. Trădarea asta e pusă în cuvinte de Brené Brown sub forma unui „betrayal of disengagement”.

„The betrayal of disengagement usually happens long before the other ones. [… the disengagement] of not caring. Of letting the connection go. Of not being able to devote time and effort to the relationship. […] When the people we love or with whom we have a deep connection stop caring, stop paying attention, stop investing, and stop fighting for the relationship, trust begins to slip away and hurt starts seeping in.” 

DARING GREATLY, Brené Brown

Și cea mai mare problemă cu lipsa angajamentului e că nu știi să identifici exact când a apărut, așa cum ai ști în cazul trădărilor fățișe (te-ai culcat cu X în data Y). În cazul trădării prin dezangajament – pur și simplu – îți dai seama că nu mai simți și că n-ai fost prezent. Și că nici celălalt nu mai e. Și că asta a erodat mult din relație și din încredere, și stârnește alte rele:

„Disengagement triggers shame and our greatest fears – the fear of being abandoned, unworthy, and unlovable.”

DARING GREATLY, Brené Brown

Rușine

O altă emoție care m-a controlat și m-a îngrădit în multe relații a fost rușinea. 

„Shame is the intensely painful feeling or experience of believing that we are flawed and therefore unworthy of love and belonging.”

DARING GREATLY, Brené Brown

Rușinea e parte din noi. Și e cultivată de majoritatea contextelor sociale în care ne-nvârtim. Brené Brown discută 12 surse de rușine, cele mai pregnante fiind: aspectul fizic, familia, situația financiară, statutul profesional și adicțiile. 

„Shame is highly correlated with addiction, violence, aggression, depression, eating disorders, and bullying.”

DARING GREATLY, Brené Brown

Partea bună e că rușinea n-are nici cea mai mică șansă atunci când se lovește de compasiune și empatie. Sau de autocompasiune și de acceptarea (din nou) că al tău copil invizibil e suficient cât e – cu umbre și lumini. 

Și Brené Brown mai spune că e important să te deschizi în fața unor adulți de încredere, care te cunosc și știu că nu te definesc lipsurile bănești, acțiunile familiei sau adicțiile. E vorba despre a te deschide în fața unor oameni care n-o să plece și care o să te ajute să vezi și tu că e suficient cât e. Că poate fi mai bine, dar acum, e suficient. Poate îți zici „Dar dacă o să-i sperii și o să plece?”. Păi, vulnerabilitatea cu asta vine la pachet: cu incertitudini și riscuri. Și dacă o să se sperie și o să plece, înseamnă că locul lor nu era acolo de la bun început. 

„Empathy is connection; it’s a ladder out of the shame hole. […] Empathy is connecting with the emotion that someone is experiencing, not the event or the circumstance. Shame dissipated the minute I realized that I wasn’t alone – that my experience was human.”

DARING GREATLY, Brené Brown

Compasiune

Față de sine și față de ceilalți. Compasiunea e cea care creează spațiul sigur, în care simți că e în regulă să fii vulnerabil, e în regulă să nu poți și e în regulă să-ți fie frică. 

„Compassion is not the relationship between the healer and the wounded. It’s the relationship between equals. Only when we know our own darkness well can we be present with the darkness of others. Compassion becomes real when we recognize our shared humanity.”

DARING GREATLY, Brené Brown
  • În copilărie, cea mai mare durere a mea a fost că n-am putut să-mi chem prietenii acasă.
  • Timp de 3 ani de zile, m-am confruntat cu o tulburare alimentară.
  • Acum, mi-e frică să nu fiu trădată din nou. 
0 Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like
Arta negocierii, Chris Voss

Arta negocierii, Chris Voss. Intră în mintea celuilalt

Când zărești pe undeva titlul ăsta, spui „ÎN SFÂRȘIT” și gândul îți zboară instant la: 1. Renegocierea chiriei (mai ales dacă stai în Cluj, chiar e fun, recomand 10/10); 2. Următoarea mașină pe care o iei, o scoți tu la un preț... brici! 3. Negocieri domestice (cum să mai stai și tu la încă o bere cu băieții, fără circ și panaramă acasă). 4. Negocieri polițiste (nu mai glumim, că de astea chiar depind viețile unor oameni).