Recenzie „Mă găsești când vrei, Lavinia Braniște”

Mă găsești când vrei, Lavinia Braniște. Dar mai bine nu

0 Shares
0
0
0

E o alegere proastă să citești Lavinia Braniște când nimănui nu-i e dor de tine. 

De fapt, nici nu știu când e o alegere bună Lavinia Braniște. Când ai o criză de râs poate. Sau când ți-ai luat permisul de conducere. Sau examenul de bac/licență/rezi. Sau când ai obținut job-ul pe care ți-l doreai sau, în sfârșit, ai primit mărirea aia mult promisă. Oricum, când pui mâna pe „Mă găsești când vrei”, tre’ sa fii cu gura la urechi. Altminteri, n-ai nicio șansă.

Bine-nțeles că eu n-am făcut asta. 🙃 M-am gândit “cine și-ar cumpăra o carte cu titlul „Mă găsești când vrei” ca s-o citească la bine?!” Eu sigur nu. Și mi-am închipuit că e mult acolo. Și am știu că mai degrabă aș pune mâna pe-o Rodica Ojog-Brașoveanu, dar cu toate astea, duminica trecută am deschis-o pe Lavinia Braniște. 

20 de pagini mai târziu m-a luat durerea de cap și 100 de pagini mai târziu, mi-a venit să vomit. E o carte foarte bună. 🧚🏻‍♀️

Și e o alegere proastă să citești Lavinia Braniște când simți că nu-i lipsești nimănui. 

Maria îl întâlnește pe Victor în aeroport. Maria are 34 de ani și toată viața ei a făcut alegeri proaste pe plan sentimental. 

„[…] cea mai puternică a fost dezamăgirea mea față de mine că am ales din nou greșit. Aveam impresia că toată viața mea e un lung șir de alegeri greșite și că eu însămi sunt greșită, din moment ce aleg mereu ceva greșit. ”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

Na, Victor ăsta pare – cum ar zice babele – „ce trebe”. E un agent de vânzări foarte ocupat, care călătorește mai mereu. Când are totuși un strop de timp liber, agață gagici în aeroport, pe care le îmbârligă și, după aceea, le maltratează fizic și psihic. 

„Vorbeam la telefon cu orele și, când răspundeam și duceam la ureche poza lui de profil, simțeam că-mi bag un cablu în ceafă și mă conectez la mintea lui. Când începea să vorbească, simțeam cum curge electricitatea. [Simțeam că] pot să-i spun orice și el înțelege, și înțelege nu numai din vârful făcut din cuvintele pe care le spun, ci tot muntele de gheață care atârnă. După câteva zile am vrut deja să-i spun cât de fericită sunt când îl aud, pentru că eram într-adevăr fericită. Atât de fericită, încât mă credeam frumoasă.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

N-a durat mult până aici:

„În timpul zilei eram deprimată. Îmi era dor de ceva sau cineva sau de tot sau de toată lumea, un dor cumplit de dureros pentru care nu există nicio soluție.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

Nu știu dacă scârba față de el m-a făcut să nu-nchid cartea, sau prostia ei mai degrabă. Până unde merge? Naivitatea, înțelegerea, iubirea ei; egoismul, răutatea, pasivitatea lui. 

Uitându-mă la interacțiunea dintre cei doi, mi-am dat seama că rădăcinile-s mult mai adânci. Relația asta toxică avea la bază multe traume. Ale lui nu se descoperă întru totul, pentru că romanul e la persoana întâi, deci știm doar puținul pe care-l știe și Maria și pe care oricum reușește să-l afle de la oricine, mai puțin de la Victor. Totuși, reușim să vedem care-s monștri ei. 

„Nu știu ce anume necesită mai mult efort – să dai tot din tine sau să ții ascuns în tine.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

Taică-su e medic cardiolog. Aflăm că, timp de 20 de ani, a avut o amantă; o colegă de la spital, care avea și ea, la rândul ei, o familie. Cum-necum, toată lumea a ajuns să afle adevărul și să-l tolereze. Inclusiv mama Mariei. La un moment dat, amanta-fără-nume se îmbolnăvește, iar tatăl protagonistei cheltuie toate economiile familiei pe tratamentele ei. Nu poate fi salvată și, după moartea ei, tatăl Mariei se întoarce spre biserică. Mama e o figură ștearsă, absentă în majoritatea timpului. Ori isterică și înnebunită de gelozie, ori tăcută și tolerantă. Toate astea n-au avut cum să formeze o Maria sigură pe sine.

„…porneam mereu dintr-o mare inegalitate, eu mă detestam pentru defectele mele, ale casei mele, ale vieții mele, pe când celuilalt îi toleram tot. Și singura mea șansă în relație era să simt că el mă place, ca să încep să mă plac și eu.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

După ruperi și înnodări, urmate de alte ruperi și alte reînnodări, Maria pleacă. Dacă de tot, o să vezi tu. Ea gândește:

„Tot ce contează acum e să nu ne mai întâlnim”.

mă găsești când vrei, lavinia braniște

Iar el îi scrie:

„Mă găsești când vrei.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște

Dar asta mi-a plăcut foarte mult:

„Uitați de limbi străine și teancuri de rebus în încercarea de a menține elastic un creier afectat de demență. Pur și simplu aduceți în fața omului un alt om și lăsați-i să stea acolo doar privindu-se, iar asta va genera o experiență mult mai complexă, va face galaxii de neuroni să trosnească.”

mă găsești când vrei, lavinia braniște
0 Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like