„de-acum gata, îmi spun, gata
sunt tată
şi capul meu se apleacă deasupra acestei propoziţii
exact ca o oaie în dreptul unei ceşti de cafea.”
salonul nouă, lăuze, dicționarul mara, dan coman
Am vrut ceva simplu. Și frumos. Și exact asta am primit. Acum, când scriu despre ea, poezia lui Dan Coman se simte exact așa cum s-a simțit și acum două săptămâni, când am citit-o. Un amalgam de liniște, bine și plenitudine, pe care ar trebui să-l trăiești când spui „familie”. Sau „acasă”.
Căutarea unui echilibru
Am spus mai sus „simplu”. Simplu, în sensul bun, pentru că nici „familia”, nici „acasă” nu-s lucruri simple. E muncă zi de zi, devotament și respect, sprijin și curiozitate. Asta arată și Dan Coman prin „Dicționarul Mara”: doi oameni care s-au găsit și, în viața cărora, a mai apărut cineva.
Autorul concentrează în 6 părți cele mai copleșitoare emoții și experiențe de care te lovești, în primii doi ani de viață ai copilului tău: Prolog, Nopțile mici, Meniul zilei, Dragostea în vremea lăuziei, Luptătoarea de sumo, Epilog.
De ce nimeni nu vorbește despre tată?
Din același motiv pentru care nimeni nu vorbește despre mire… 🤭
Dacă X și Y au făcut nuntă, sau dacă X a născut, focusul e – de cele mai multe ori – pe partea feminină din ecuație. Rochia miresei, machiajul miresei, cât a dansat mireasa, când și-a dat jos mireasa tocurile, cum și-a integrat tatuajele în styling, și lista poate continua liniștită. Despre mire, în schimb… negură.
Același lucru se întâmplă și când apare un copil. Cât ia în greutate mama în timpul sarcinii, ce pofte are, când își ia concediu prenatal, cum se descurcă – mai apoi – cu depresia postnatală, dacă alăptează sau nu, mă rog… tot felul. Din nou, despre tată… negură. Pardon, e și el pe acolo, dar e bun numai să-i satisfacă ei poftele (apropo, deloc dovedite științific) nocturne.
Dan Coman face fix opusul. Prezentând „ghidul tatălui: 0 – 2 ani”, pune accent pe simțămintele bărbatului care devine acum responsabil pentru încă cineva. Și pare că e tare frumos.
„stau cu mara la geam. e o zi frumoasă de iarnă
și ninge și noi mâncăm măr ras cu biscuiți și
nu spunem nimic.
fiecare cu lingurița lui,
fiecare cu câte-o dimineață de iarnă în față. […]
stăm așa fără să spunem nimic
și respirația mea îmi încălzește încet fața
și încet-încet respirația marei
încălzește tot parcul.”
măr cu biscuiți, dicționarul mara, dan coman
Bărbatul, ca tată
Ce mi-a plăcut la volumul ăsta a fost sinceritatea. A avut și bune, și rele.
Și fericirea care te-ncearcă prima oară când vezi acea părticică din tine,
“transpiraţia din dragoste
sună mai liniştitor decât o ploaie de vară”
prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman
… dar și apele care te trec când realizezi muntele de responsabilități care te-așteaptă.
„la noi corpurile folosesc doar ca să ne recunoască fetița
și folosesc doar pentru a înainta cât de repede-nspre ea
niște mecanisme sigure de îngrijit mara”
începutul, dicționarul mara, dan coman
Și exaltarea primilor pași,
„frigul de aici tot ridicându-se şi căzând
ca o oaie încercând să meargă în două picioare pentru bucuria mea”
frigul, dicționarul mara, dan coman
dar și panica primei febre.
„tlinda îi şterge marei transpiraţia de pe frunte
şi zgomotul acesta aproape că îmi sparge timpanele.”
prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman
Bărbatul, ca soț
Vedem și încercările de reconectare – fizică și emoțională – dintre cei doi parteneri. E una dificilă, dar necesară. Cu toatea astea, energia copilului și oboseala adulților învinge de multe ori contactul fizic, din vremea lăuziei.
„peste zi e cum nu se poate mai bine căci peste zi
noi suntem omuleţii de pluş
şi vine mara-ntre noi şi ne îmbracă şi ne piaptănă/şi ne dă uşor cu palma la fund
vine mara şi călare pe nişte răţuşte de plastic
ne pune să plutim în cafea.”
pOEM DE DRAGOSTE, dicționarul mara, dan coman
Familia, „așa-cum-trebuie”
Am lăsat la final partea mea preferată. Mi-a plăcut stilul lui Coman de a ironiza societatea rormânească și viziunea ei, când vine vorba de întemeierea unei familii. În ce tipare trebuie să te încadrezi? Ce soi de cerințe ai de îndeplinit? Cum trebuie să procedezi „să fie bine”?
„Așa se întâmplă la noi în astfel de cazuri:
patru zile trebuie tatăl să-și care neamurile în spate
și patru zile trebuie să se pupe pe gură cu toți
și să-și îmbrățișeze până și mătușile
până și câinii.
altfel bucuria lui nu există.
altfel el însuși nici n-ar exista.”
prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman
Botezuri, mers în rodin, tăierea moțului, zile de naștere, zile de nume, mai nou, niște baby shower-uri – fel și fel de ocazii, pe care trebuie să le respecți. Altfel… nu ești în rând cu lumea. Și toate se fac cu oameni!
La fel cum se face și traficul pe Book Vortex. Deci dacă ești curios să mai afli una-alta din literatura română sau universală, sau dacă te atrag mai mult cărțile de dezvoltare personală, dă un ochi pe blog.