Dan Coman - Dictionarul Mara - Book Vortex

Dicționarul Mara, Dan Coman. Ta-ta

Despre mame, tot auzim. Despre tați, mai puțin. Dan Coman nu te învață cum să fii cel mai bun tată. Îți spune doar ce a simțit el când a devenit unul. Și o face tare, tare frumos.
0 Shares
0
0
0

„de-acum gata, îmi spun, gata

sunt tată

şi capul meu se apleacă deasupra acestei propoziţii

exact ca o oaie în dreptul unei ceşti de cafea.”

salonul nouă, lăuze, dicționarul mara, dan coman

Am vrut ceva simplu. Și frumos. Și exact asta am primit. Acum, când scriu despre ea, poezia lui Dan Coman se simte exact așa cum s-a simțit și acum două săptămâni, când am citit-o. Un amalgam de liniște, bine și plenitudine, pe care ar trebui să-l trăiești când spui „familie”. Sau „acasă”.

Căutarea unui echilibru

Am spus mai sus „simplu”. Simplu, în sensul bun, pentru că nici „familia”, nici „acasă” nu-s lucruri simple. E muncă zi de zi, devotament și respect, sprijin și curiozitate. Asta arată și Dan Coman prin „Dicționarul Mara”: doi oameni care s-au găsit și, în viața cărora, a mai apărut cineva.

Autorul concentrează în 6 părți cele mai copleșitoare emoții și experiențe de care te lovești, în primii doi ani de viață ai copilului tău: Prolog, Nopțile mici, Meniul zilei, Dragostea în vremea lăuziei, Luptătoarea de sumo, Epilog.

De ce nimeni nu vorbește despre tată?

Din același motiv pentru care nimeni nu vorbește despre mire… 🤭

Dacă X și Y au făcut nuntă, sau dacă X a născut, focusul e – de cele mai multe ori – pe partea feminină din ecuație. Rochia miresei, machiajul miresei, cât a dansat mireasa, când și-a dat jos mireasa tocurile, cum și-a integrat tatuajele în styling, și lista poate continua liniștită. Despre mire, în schimb… negură.

Același lucru se întâmplă și când apare un copil. Cât ia în greutate mama în timpul sarcinii, ce pofte are, când își ia concediu prenatal, cum se descurcă – mai apoi – cu depresia postnatală, dacă alăptează sau nu, mă rog… tot felul. Din nou, despre tată… negură. Pardon, e și el pe acolo, dar e bun numai să-i satisfacă ei poftele (apropo, deloc dovedite științific) nocturne.

Dan Coman face fix opusul. Prezentând „ghidul tatălui: 0 – 2 ani”, pune accent pe simțămintele bărbatului care devine acum responsabil pentru încă cineva. Și pare că e tare frumos.

„stau cu mara la geam. e o zi frumoasă de iarnă

și ninge și noi mâncăm măr ras cu biscuiți și

nu spunem nimic.

fiecare cu lingurița lui,

fiecare cu câte-o dimineață de iarnă în față. […]

stăm așa fără să spunem nimic

și respirația mea îmi încălzește încet fața

și încet-încet respirația marei

încălzește tot parcul.”

măr cu biscuiți, dicționarul mara, dan coman

Bărbatul, ca tată

Ce mi-a plăcut la volumul ăsta a fost sinceritatea. A avut și bune, și rele.

Și fericirea care te-ncearcă prima oară când vezi acea părticică din tine,

“transpiraţia din dragoste

sună mai liniştitor decât o ploaie de vară”

prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman

… dar și apele care te trec când realizezi muntele de responsabilități care te-așteaptă.

„la noi corpurile folosesc doar ca să ne recunoască fetița

și folosesc doar pentru a înainta cât de repede-nspre ea

niște mecanisme sigure de îngrijit mara”

începutul, dicționarul mara, dan coman

Și exaltarea primilor pași,

frigul de aici tot ridicându-se şi căzând

ca o oaie încercând să meargă în două picioare pentru bucuria mea

frigul, dicționarul mara, dan coman

dar și panica primei febre.

„tlinda îi şterge marei transpiraţia de pe frunte

şi zgomotul acesta aproape că îmi sparge timpanele.”

prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman

Bărbatul, ca soț

Vedem și încercările de reconectare – fizică și emoțională – dintre cei doi parteneri. E una dificilă, dar necesară. Cu toatea astea, energia copilului și oboseala adulților învinge de multe ori contactul fizic, din vremea lăuziei.

„peste zi e cum nu se poate mai bine căci peste zi

noi suntem omuleţii de pluş

şi vine mara-ntre noi şi ne îmbracă şi ne piaptănă/şi ne dă uşor cu palma la fund

vine mara şi călare pe nişte răţuşte de plastic

ne pune să plutim în cafea.”

pOEM DE DRAGOSTE, dicționarul mara, dan coman

Familia, „așa-cum-trebuie”

Am lăsat la final partea mea preferată. Mi-a plăcut stilul lui Coman de a ironiza societatea rormânească și viziunea ei, când vine vorba de întemeierea unei familii. În ce tipare trebuie să te încadrezi? Ce soi de cerințe ai de îndeplinit? Cum trebuie să procedezi „să fie bine”?

„Așa se întâmplă la noi în astfel de cazuri:

patru zile trebuie tatăl să-și care neamurile în spate

și patru zile trebuie să se pupe pe gură cu toți

și să-și îmbrățișeze până și mătușile

până și câinii.

altfel bucuria lui nu există.

altfel el însuși nici n-ar exista.”

prima întâlnire cu mara, dicționarul mara, dan coman

Botezuri, mers în rodin, tăierea moțului, zile de naștere, zile de nume, mai nou, niște baby shower-uri – fel și fel de ocazii, pe care trebuie să le respecți. Altfel… nu ești în rând cu lumea. Și toate se fac cu oameni!

La fel cum se face și traficul pe Book Vortex. Deci dacă ești curios să mai afli una-alta din literatura română sau universală, sau dacă te atrag mai mult cărțile de dezvoltare personală, dă un ochi pe blog.

0 Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like
Recenzie Acolo unde cântă racii, Delia Owens

Acolo unde cântă racii, Delia Owens. Licuriciul de la capătul tunelului

Îți e tare ușor să empatizezi cu protagonista. Odată ce ghemul cu povestea Kyei se desface, știi și tu că ai simțit, la un moment dat, teamă, neliniște, neîncredere în forțele proprii. Cu toate astea, pe măsură ce înaintezi în lectură, îți dai seama că mereu vor fi acel „cineva” și acel „undeva” care te vor face să te simți în siguranță.