*Fact: Numai Shakespeare și Biblia au depășit romanele Agathei Christie, în numărul de vânzări, de-a lungul timpului. (Sursă: Spokesman.com)
Totuși, dacă n-ai nici cea mai mică idee cine e tipa asta, mai gândește-te o dată. „Moarte pe Nil”? „Crimă în Orient Express”? Îți spun ceva? Astea sunt doar două dintre cele 30 de filme care au făcut vâlvă prin cinematografe, la vremea lor, și care se bazează pe romanele Agathei Christie.
Cuprins
13 probleme, dar imaginația nu e una
Agatha Christie continuă cu brio ce a început Edgar Allan Poe, cu un secol înainte: ficțiunea de mister și romanul detectiv. Scriitoarea britanică publică 66 de romane, 19 piese de teatru și 14 colecții de povestiri, deci nu mă miră când spune că:
„Puteam născoci intrigi în neștire. Niciodată nu mi s-a întâmplat să rămân în pană de idei și să mă cuprindă disperarea că nu mai știu ce să scriu. Sigur, la fiecare nouă carte, trebuia să trec prin perioada aceea cumplită de <încălzire>. Este o perioadă agonizantă […] să stai într-o cameră și să rozi capetele creioanelor, să te uiți neputincioasă la mașina de scris, să măsori încăperea în lung și-n lat sau să te trântești pe canapea, cu un nod în gât…”
autobiografia, agatha christie
Dupin -> Poirot -> Miss Marple -> Melania Lupu
Paragraful ăsta e pentru feministe. Bună seara, dragi doamne! Doar nu v-ați gândit că ne lăsa Agatha Christie la greu, să domine doar bărbații romanele polițiste…
- Am povestit deja în „Crimele din Rue Morgue”, cum Poe creează prima figură a detectivului, din literatura universală – C. Auguste Dupin, care apare în 1846.
- Agatha nu se lasă mai prejos și creionează, în 1916, cea de-a doua figură iconică a genului polițist. Hercule Poirot apare în primul roman al autoarei, publicat în 1920, și va fi prezent în alte 84 de opere.
- Miss Marple își face loc destul de timid, într-o colecție de povestiri, prin 1927. Numai în romanul din 1930, scriitoarea îi dă Cezarului ce-i al Cezarului, și conturează imaginea fantastică a lui Miss Jane Marple. Sursa de inspirație? Buni B.
„o domnișoară bătrână în genul prietenelor bunicii mele din Ealing. […] Pe Miss Marple am înzestrat-o cu darul profetic al bunicii. Miss Marple nu era o femeie răutăcioasă, ci pur și simplu n-avea în credere în oameni. […] și Miss Marple, deși avea o fire veselă, se aștepta tot timpul la lucruri rele și de cele mai multe ori presimțirile sale se adevereau, cu o acuratețe înfricoșătoare.”
autobiografia, agatha christie
- Și de ce să vorbim doar de americani și englezi, când o avem și noi pe Rodica Ojog-Brașoveanu? De departe, figura mea preferată din romanele polițiste e Melania Lupu. Ea apare pentru prima oară în 2019, în „Cianură pentru un surâs”, primul roman dintr-un ciclu de șase, de-ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
*Notă: Rolul Melaniei e mai degrabă să încurce ițele decât să le descurce, deci n-o putem pune în aceeași categorie cu Miss Marple sau Poirot, dar mintea ei e la fel de (în opinia mea, chiar mai) sclipitoare. În schimb, comisarul Cristescu și detectiva Minerva pot fi considerați succesori, pentru că ei sunt cei puși în dificultate de bătrânica simpatică. (Patru figuri feminine doar în paragraful ăsta. V-am zis eu, gagici, că ne luăm revanșa pentru Dupin și Poirot!)
13 probleme care se vor a fi rezolvate de…
- Raymond West, scriitor
- Joyce Lemprière, artistă
- Sir Henry Clithering, comisar
- domnul Petherik, avocat
- domnul Pender, preot
- „Dolly” Bantry, gazda lui Sir Henry Clithering
- Arthur Bantry, colonel
- domnul Loyd, doctor
- Jane Helier, actriță
„[Miss Marple]: Știți, inspectorul Drewitt este un bărbat inteligent. Dar o inteligență mediocră poate fi uneori periculoasă. Nu te ajută prea mult.”
13 probleme, agatha christie
Din păcate, inteligența mediocră domină printre numele de mai sus. Noroc cu Miss Marple.
- Unde? În St Mary Mead.
- Cum? Totul începe la clubul de marți seara, când Raymond West, nepotul doamnei Marple, propune ca fiecare musafir să vină cu un mister pe care ceilalți să-l dezlege. Zis și făcut. Așa începe Agatha Christie, prin 13 voci diferite, să înșire 13 povestiri polițiste.
…și care încep cam așa:
1. Clubul de marți seara
În povestea lui Sir Henry, trei oameni stau la masă, mănâncă același lucru și, mai apoi, unul dintre ei moare. Să fi fost într-adevăr ciupercile otrăvite sau e o mână criminală în joc? 🙂
2. Templul lui Astarte
Doctorul Pender prezintă cazul lui Sir Richard Haydon, care pare să fi fost ucis de însăși Astarte, zeița sexualității și a fertilității, în mitologia feniciană. Adevărul e că gelozia e de fapt catalizator aici.
3. Lingourile de aur
Raymond West prezintă încercările disperate ale oamenilor din Cornwall de a intra în posesia aurului pierdut, în urma naufragierii unui vas spaniol. Protagonist e John Newman, prietenul lui Raymond, care investighează cazul… și care pare să aibă coloană vertebrală. Cine intră în posesia lingourilor până la sfârșit… afli tu.
4. Caldarâmul pătat cu sânge
Joyce Lemprière vorbește despre „un cuplu” pe care îl cunoaște în timpul unei șederi în Rathole, dar și despre o a treia femeie, care moare în circumstanțe suspecte. Un an mai târziu, Joyce se întâlnește din nou cu bărbatul, însoțit de femeia care – teoretic – murise la Rathole. Ce s-a întâmplat acolo de fapt?
5. Motiv versus ocazie
Domnul Petherik vorbește despre unul dintre clienții săi, ascunzându-i identitatea. Lui „Simon Clode” îi moare nepoata și își pune toate speranțele într-un medium, care să-l pună din nou în legătură cu ea. Bătrânul e atât de devotat cauzei, încât e decis să-i lase acesteia toată averea, în ciuda celorlalte rude pe care le are. Nu mare e mirarea lui Petherik când deschide testamentul și, în locul documentului dictat, scris, semnat și sigilat sub ochii lui, găsește… o foaie albă. Cine a intervenit?
6. Amprenta Sfântului Petru
În istorisirea ei, Miss Marple încearcă să dovedească nevinovăția nepoatei sale, Mable, despre care se crede că și-ar fi otrăvit soțul. Dar oare… are ce dovedi? Sau își dă seama că e posibil să nu-și fi cunoscut atât de bine propriul sânge?
7. Mușcata albastră
Arthur Bantry spune povestea doamnei Pritchard, care ar fi murit din cauza spiritelor rele. Aparent, femeia avea o afinitate pentru ghicitoare, iar una dintre ele n-a ezitat s-o aducă în pragul disperării. Primula albastră înseamnă avertizare, nalba albastră – pericol și mușcata albastră – moarte. Într-adevăr, după ce în camera doamnei Pritchard, se perindă cele trei flori, femeia își dă ultima suflare. Cât de puternic e psihicul uman?
8. Însoțitoarea
Doctorul Loyd vorbește despre două femei și un furt de personalitate. Gelozie și dorință de a accede la un statut social superior, sau doar o greșeală și multă frică?
9. Cei patru suspecți
Sir Henry prezintă cazul doctorului Rosen, un pion important în demascarea organizației germane secrete, Schwartze Hand. După ce își îndeplinește misiunea, e conștient că va fi vânat, așa că se refugiază „în siguranță”, alături de nepoata sa, Greta, servitorul său de-o viață, Gertrud, grădinarul Dobbs și secretarul Charles Templeton. Cu toate astea, Rosen e ucis. În cine n-ar fi trebuit să aibă încredere?
10. O tragedie de Crăciun
Într-o altă poveste de-ale sale, Miss Marple are certitudinea că Jack Sanders o va omorî pe soția sa, Gladys, din prima clipă în care îl vede. Femeia, într-adevăr, moare. Dar să fie oare soțul cel vinovat, sau mai greșește și Miss Marple din când în când?
11. Iarba morții
Cazul doamnei Bantry aduce puțin cu prima povestire, fiind tot vorba de o „toxiinfecție alimentară”. De data aceasta, Sylvia Keene e cea care moare. Să fi fost de vină Jerry Lorimer, logodnicul, care n-o mai voia în viața lui și care începuse deja o nouă legătură cu Maud Wye? Sau gelozia a înnebunit-o pe Maud? Nici, nici 🙂 Nici nu știi de unde sare iepurele.
12. Afacerea de la bungalow
*preferata mia
Actrița Jane spune o poveste căreia (în aparență) nimeni nu-i dă de capăt. Adevărul e că… nici nu e reală; e doar un plan pe care vrea să-l pună-n aplicare, pentru a plăti o poliță mai veche. Spunându-și istorisirea în fața atâtor oameni, Jane vrea de fapt confirmarea că totul e bine gândit și nimeni n-o s-o considere pe ea vinovată. Dar trece și de „testul Miss Marple”?
13. Moarte prin înec
Protagonista noastră află de moartea prin înec a lui Rose Emmett și nu întârzie să facă puzzle-ul. Nu, fata nu se sinucide și nici nu sunt vinovați bărbații din viața ei; nici arhitectul Rex Sandford (care oricum nu și-a dorit ceva serios cu ea, fiind logodit la Londra) și nici Joe Ellis (cel care o iubește sincer, dar care e furios că fata nu-i împărtășește sentimentele). Vinovatul… nu e un „el” de fapt, e o „ea”.
Fun fact: Poirot, move over!
Asta e pentru curajoșii care au trecut prin toate cele 13 povestiri și au ajuns până aici. Dar și pentru leneșii care au sărit direct de la cuprins:
- Știai că Agatha Christie l-a omorât pe Hercule Poirot pentru că… deja se cam săturase de el?😆 Autoarea spune în „Autobiografia”, că detectivul belgian s-ar fi transformat într-un „maniac egocentric”, în ultima parte a vieții sale. De asta romanul din 1975 e și ultimul în care mai citești despre OCD-ul și talentele lui Poirot.
Pentru alte facts, fun facts sau cărtz, dă un ochi pe Book Vortex.
English